Impozitul pe câștiguri bursiere: 3%, 6% sau 16% în funcție de durată și broker

Care e excepția legată de tipul de instrument financiar?

Sistemul fiscal românesc pentru investitorii particulari se restructurează radical începând cu 1 ianuarie 2026, introducând un mecanism de impozitare diferențiat bazat pe durata deținerii activelor și pe tipul intermediarului implicat în tranzacții. În noul cadru legal, cotele aplicabile câștigurilor din transferul titlurilor de valoare variază între 3%, 6% și 16%, în funcție de aceste variabile. Această modificare a fost instituită prin Legea nr. 239/2025, care a modificat articolul 97 alin. (8^1) din Codul fiscal.

Regimul aplicabil depinde în mod esențial de obligația intermediarului de a efectua reținerea impozitului la sursă. Dacă tranzacțiile sunt efectuate prin un broker cu sediul sau sediu permanent în România care are obligația legală de a reține taxa, se aplică cotele reduse de 3% pentru dețineri care depășesc 365 de zile și de 6% pentru cele mai scurte.

În absența acestei obligații de reținere, contribuabilul este răspunzător de autoimpunere, cu o cotă unică de 16%, fără distincție bazată pe durata deținerii. Pentru comparație istorică, în anul 2023 cota pentru deținerile lungi era de 1%, iar pentru cele scurte de 3%.

Impactul fiscal se poate cuantifica printr-un exemplu concret.

Să presupunem un câștig brut de 10.000 lei. Dacă acțiunile au fost deținute timp de 400 de zile și tranzacția a trecut printr-un intermediar cu stopaj, impozitul datorat este de 300 lei. În schimb, dacă deținerea a durat doar 200 de zile, suma reținută crește la 600 lei.

Dacă aceași investiție a fost păstrată timp de doi ani, dar tranzacționarea s-a făcut printr-un intermediar fără obligația de reținere, impozitul sărit la 1.600 lei, evidențiind avantajul semnificativ al regimului cu stopaj.

Diferențierea fiscală bazată pe durata deținerii este prezentă exclusiv în primul regim.

Tratamentul pierderilor variază semnificativ între cele două regimuri de impozitare.

În sistemul cu stopaj la sursă, taxa reținută de broker este finală și pierderile din alte tranzacții nu au efect asupra bazei impozabile; ele nu se compensează cu câștigurile și nu se reportează pentru anii următori.

În regimul de autoimpunere, însă, pierderile pot fi compensate în condițiile generale stabilite de Codul fiscal pentru categoria corespunzătoare de venituri. Prin urmare, la alegerea unui intermediar, este crucial să se verifice nu doar cota de impozitare, ci și politica de compensare a pierderilor.

Există o excepție importantă legată de tipul de instrument financiar.

Conform informațiilor din sursa Prime Transaction, veniturile obținute din tranzacționarea titlurilor de stat emise de Ministerul Finanțelor și tranzacționate la Bursa de Valori București (BVB) sunt scutite de impozit pe câștiguri.

Această scutire se aplică indiferent de regimul intermediarului.

Metoda de calculare a câștigului impozabil implică scăderea costului de achiziție și a comisioanelor de cumpărare și vânzare din valoarea încasată la vânzare. Impozitul se aplică exclusiv asupra rezultatului acestei operațiuni, nu asupra încasării totale.

Pentru determinarea costului și a duratei deținerii, se utilizează metoda „primul intrat, primul ieșit” (FIFO).

Această metodă presupune că titlurile achiziționate cel mai devreme sunt cele considerate vândute primele, chiar și când ordinul de vânzare acoperă acțiuni din mai multe loturi de achiziție.

Ce altceva se impozitează pe lângă câștigurile din titluri?

Să analizăm un exemplu detaliat de alocare pe loturi. Presupunem două cumpărări: 100 de acțiuni la prețul de 20 lei pe acțiune, efectuate pe 15 ianuarie 2024, pentru o sumă totală de 2.000 lei, și alte 100 de acțiuni la 22 lei, achiziționate pe 10 iunie 2024, pentru 2.200 lei.

Dacă pe 20 februarie 2026 se vând 150 de acțiuni la prețul de 28 lei, încasarea totală este de 4.200 lei. Operațiunea consumă integral primul lot de 100 acțiuni și jumătate din al doilea lot. Pentru primele 100 de acțiuni, costul este de 2.000 lei, încasarea de 2.800 lei, rezultând un câștig de 800 lei.

Celelalte 50 de acțiuni au un cost de 1.100 lei și generează o încasare de 1.400 lei, deci un câștig de 300 lei. Acest exemplu ilustrează cum se repartizează câștigul pe loturi înainte de aplicarea cotelor fiscale.

Pe lângă impozitul pe câștiguri, investitorii trebuie să verifice separat obligația de contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS). Pentru stabilirea bazei CASS, câștigurile bursiere se cumulează cu alte venituri extrasalariale relevante, cum ar fi chiriile, dividendele, veniturile din criptomonedele și dobânzile. Faptul că brokerul reține impozitul nu înlătură această verificare suplimentară. Plafoanele aplicabile veniturilor din 2026 sunt calibrate în raport cu salariul minim brut de 4.050 lei, valabil la 1 ianuarie.

Cota de contribuție este de 10%, aplicată unei baze stabilite pe tranșe specifice. Pentru venituri anuale sub 24.300 lei, contribuția este de 0 lei.

În intervalul dintre 24.300 și 48.600 lei, contribuția se ridică la 2.430 lei, calculată pe baza de 24.300 lei, echivalent a șase salarii minime. Pentru venituri între 48.600 și 97.200 lei, suma datorată este de 4.860 lei, bazată pe 48.600 lei, echivalent a 12 salarii minime. Dacă veniturile depășesc 97.200 lei, contribuția ajunge la 9.720 lei, aferentă unei baze de 97.200 lei, echivalent a 24 de salarii minime.

Un angajat poate avea această obligație suplimentară dacă veniturile sale extrasalariale depășesc plafonul anual de șase salarii minime. Contribuția reținută din salariu acoperă venitul salarial, iar cea din veniturile de capital este separată. De menționează că salariul minim urmează să crească la 4.325 lei la 1 iulie 2026, dar plafoanele pentru veniturile din investiții realizate în 2026 rămân neschimbate.

Conform articolului 135^1 alin. (3) din Codul fiscal, la calcul se ia în considerare salariul minim în vigoare la începutul anului în care sunt obținute veniturile. Dacă valoarea de 4.325 lei va fi în vigoare și la 1 ianuarie 2027, ea va fi folosită pentru stabilirea plafoanelor din 2027.

O facilitate fiscală importantă permite reducerea bazei impozabile prin deducerea investițiilor. Potrivit informațiilor din Banca Transilvania, persoanele fizice pot deduce anual investițiile în acțiuni, obligațiuni sau fonduri tranzacționate la bursă, în limita echivalentului în lei a 400 euro.

Sunt eligibile doar investițiile plătite și decontate începând cu 1 martie 2026. Pentru angajați, această facilitate se aplică la locul de muncă unde este declarată funcția de bază. Angajatorul reduce baza impozitului pe salariu cu valoarea investiției eligibile din luna respectivă, pe baza documentelor justificative.

Într-un exemplu orientativ, o investiție de aproximativ 2.040 lei poate genera o creștere a venitului net de aproximativ 204 lei. Suma investită reduce baza de calcul, dar nu este restituită integral prin facilitatea fiscală. Persoanele care desfășoară activități independente pot trata aceste investiții drept cheltuieli deductibile, dar doar dacă își stabilesc venitul net anual în sistem real de calcul. Plafonul este individual și se aplică o singură dată, indiferent de numărul de intermediari sau aplicații utilizate. Confirmările tranzacțiilor servesc ca documente justificative pentru aplicarea deducerii, atât în raport cu angajatorul, cât și la calcularea venitului net anual din activități independente.

Procedurile de declarare diferă în funcție de regim.

Pentru câștigurile pentru care intermediarul a reținut impozitul final, nu este necesară o nouă declarare prin Declarația Unică, formularul D212, pentru scopuri de impozitare. Totuși, acest formular poate fi necesar pentru verificarea contribuției la sănătate. În cazul în care există doar pierderi, Declarația Unică nu se depune nici pentru impozit, nici pentru CASS.

Depunerea se poate efectua online, prin Spațiul Privat Virtual (SPV) al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), sau fizic, la sediul fiscal competent.

Pentru câștigurile exprimate în valute străine, precum euro sau dolari, conversia în lei folosește cursul BNR de la data tranzacției sau cursul mediu anual BNR, cu aplicarea consecventă a unei singure metode. Evidența cursurilor utilizate trebuie păstrată pentru eventuale verificări fiscale. În regimul de autoimpunere, termenul pentru declararea câștigurilor și plata impozitului este 25 mai din anul următor realizării veniturilor. Astfel, pentru câștigurile din 2025, termenul este 25 mai 2026, iar cele realizate în 2026 se declară și se achită până la 25 mai 2027.