De ce a fost inevitabilă taxa?
Ilie Bolojan a ieșit la atac și a explicat, într-o intervenție la B1 TV, de ce a fost nevoie de măsura radicală a creșterii TVA la 21%. Potrivit acestuia, țara era sub o presiune uriașă: în doar două săptămâni, Bucureștiul trebuia să prezinte un plan de redresare solid, altfel risca blocarea totală a fondurilor europene.
Electrica pregătește investiții de 185 milioane euro în baterii și 540 milioane pentru rețele
Trebuie să înțelegem viitorul nevoilor clienților pentru a folosi tehnologia bine
Domnul Pensionescu: asistentul AI care îi ajută pe români să înțeleagă pensia privată
Dobânda pe termen lung a crescut pentru a treia lună consecutivă în septembrieBolojan a avertizat că România rula cu viteză spre incapacitatea de plată. Timp de doi ani, angajamentele asumate au fost ignorate, iar nota de plată a venit brusc.
„Nu a existat nicio altă cale realistă”, a punctat acesta, explicând că ajustarea fiscală a fost singura dovadă concretă că statul poate genera venituri suplimentare pentru a-și plăti datoriile.
Fără acest pas, credibilitatea țării în fața partenerilor externi ar fi fost zero.
Unde sunt promisiunile opoziției?
Interesant este că Bolojan a observat un detaliu care dă de gândit: niciunul dintre cei care critică astăzi măsura nu pare grăbit să o anuleze.
El a lansat o provocare directă viitorului executiv, întrebând retoric de ce planurile de guvernare care se pregătesc nu menționează clar revenirea la cota de 19%.
Din punctul său de vedere, este ușor să critici din fotoliul opoziției, dar realitatea guvernării este mult mai dură. O promisiune fără acoperire ar fi dărâmat imediat ratingul de țară.
În ceea ce privește relația cu Guvernul Niculescu, Bolojan a recunoscut dreptul oricărui cabinet de a-și trasa propria strategie. Totuși, el a tras un semnal de alarmă: românii nu mai pot duce noi taxe. Prioritatea zero nu mai trebuie să fie creșterea impozitelor, ci „curățenia” în cheltuielile statului. Mesajul este clar: fără o reformă administrativă serioasă și o gestionare riguroasă a banului public, finanțele țării vor rămâne pe un teren minat, indiferent de cât de mari sunt taxele.
