Tranziția a consolidat sectorul privat?
România a traversat o transformare semnificativă a economiei sale în ultimele trei decenii și jumătate, reușind să-și multiplice bogăția națională cu un factor de 2,5. Totuși, această creștere generalizată nu s-a translatat uniform în bunăstarea tuturor cetățenilor, ci a dus la o amplificare spectaculoasă a disparităților sociale.
Câștigurile programatorilor în România: cum alegi între salariu și contractul pe PFA
Avertisment FMI pentru românii cu credite: Dobânzile rămân sub presiune din cauza deficitului
Ghidul complet pentru bugetul de pensie cu zece ani înainte
Economia României a crescut puternic în trimestrul al treilea din 2026Datele recente indică faptul că stratul superior al societății, reprezentat de primii 1% dintre rezidenți, acumulează acum un venit de 6,3 ori mai mare decât cel al jumătății celei mai sărace a populației.
Această constatare provine dintr-o analiză detaliată elaborată de cercetătorii din cadrul proiectului Romanian Economic Monitor (RoEM), inițiat de Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Studiu își propune să evalueze dinamica nivelului de trai din România în intervalul 1990-2025, examinand patru piloni esențiali: evoluția veniturilor, starea de sănătate a populației, gradul de inegalitate economică și incidența sărăciei.
Deși indicatorii macroeconomici arată o tendință ascendentă, realitatea zilnică pentru mulți români rămâne una complexă. Speranța de viață a înregistrat un salt de șapte ani comparativ cu perioada de la finalul anilor ’90, iar fenomenul sărăciei extreme a atins un nivel minim istoric, situându-se sub 1%.
În paralel, datele din anul 2025 relevă că aproape un sfert din populație, respectiv 27,4%, se află în situația de a fi amenințată de sărăcie sau de exclusiunea socială.
Mai mult, 16,8% dintre cetățeni suferă din cauza unor lipsuri materiale și sociale severe. Aceste cifre sugerează că, deși pragul mediu de trai s-a ridicat, fragilitatea unei părți consistente din populație persistă, nefiind eradicată prin simpla expansiune economică.
Progresul economic românesc este strâns legat de tranziția către economia de piață, consolidarea sectorului privat, intensificarea concurenței și, nu în ultimul rând, integrarea în structurile europene. Adesarea la Uniunea Europeană a accelerat transferul de tehnologii și a facilitat accesul la cunoștințe avansate pentru companiile locale. Aceste factori au contribuit și la ameliorarea statisticilor privind sănătatea publică. Conform datelor ONU, durata medie de viață la naștere a urcat de la 69 de ani în 1997 la 76 de ani în 2023.
Cu toate acestea, România continuă să înregistreze valori inferioare față de statele vest-europene; în Italia, acest indicator este de 83,7 ani, iar în Franța de 83,3 ani.
Disparitățile majore se observă cel mai clar în modul în care veniturile sunt distribuite. Analiza datelor din World Inequality Database (WID), efectuată de echipa RoEM, arată o divergență remarcabilă între 1990 și 2024. Venitul real mediu al celor mai bogați 1% dintre adulți a înregistrat o creștere anuală de aproximativ 5,5%. În contrast, venitul mediu al jumătății cu cele mai mici câștiguri a avansat cu doar circa 1% pe an.
Sărăcia extremă a scăzut dramatic!
La finalul acestei perioade, distanța s-a lărgit considerabil: venitul primei categorii a ajuns la un nivel de 6,3 ori mai mare decât în 1990, în timp ce venitul jumătății inferioare a crescut cu 39%.
Metodologia WID utilizează venitul național după impozitare, alocat populației adulte, incluzând și valoarea estimată a serviciilor publice, ceea ce înseamnă că nu echivalează cu salariul net individual.
Cercetătorii notează că aceste tendințe pe termen lung nu intră neapătat în contradicție cu datele Băncii Mondiale, care semnalează o reducere a inegalității veniturilor în intervalul 2015-2023, diferențele fiind explicate de utilizarea unor intervale și indicatori distincti.
În privința sărăciei extreme, Băncii Mondiale îi atribuie o scădere dramatică, de la 11,1% în 2006 la 0,7% în 2023. Acest calcul se bazează pe pragul internațional de trei dolari pe persoană pe zi, ajustat la paritatea puterii de cumpărare din 2021. Deși scăderea este semnificativă, specialiștii subliniază că acest prag este extrem de scăzut, iar depășirea lui nu asigură automat un standard de viață confortabil. Datele Eurostat confirmă persistența dificultăților: în 2025, 16,8% dintre români întâmpină lipsuri materiale și sociale grave, iar 27,4% sunt în risc de sărăcie sau excluziune.
Ponderea celor care nu își pot încălzi corespunzător locuința a scăzut de la 33,3% în 2007 la 11,9% în 2025, deși a existat o ușoară deteriorare față de 2024, când indicatorul era de 10,8%.
Markó Balázs, cercetător în cadrul echipei RoEM-UBB FSEGA, explică faptul că progresul economic pe termen lung nu exclude perioadele de scădere a puterii de cumpărare și nici existența dificultăților materiale pentru anumite gospodării.
Pentru a susține etapa următoare de dezvoltare, experții identifică mai multe vectori critici: accesul la finanțare, volumul investițiilor, stabilitatea finanțelor publice și creșterea productivității. O reducere credibilă a deficitului bugetar poate consolida încrederea investitorilor și îmbunătăți condițiile de finanțare, dar metoda aplicată este decisivă. Creșterea taxelor sau tăierile drastice ale cheltuielilor publice pot reduce cererea internă, motiv pentru care se recomandă protejarea investițiilor publice eficiente și a familiilor vulnerabile. Pe termen lung, accentul cade pe educație, dezvoltarea competențelor, inovație și îmbunătățirea serviciilor publice, cu precadere în domeniile sănătății și educației. Posibilitatea implementării unei impozitări progresive este menționată, deși efectele acesteia depind de designul mecanismului și de destinația veniturilor colectate.
Concluzia centrală a analizei este că România a realizat progrese remarcabile în creșterea nivelului general de trai după 1990.
Totuși, expansiunea economică nu a rezolvat complet vulnerabilitățile sociale și nu a uniformizat diferențele dintre categoriile de venit. Viitorul dezvoltării ține nu doar de ritmul creșterii PIB-ului, ci și de capacitatea sistemului de a distribui echitabil beneficiile acestei creșteri către întreaga populație.