Băncile, sufocate de propriile controale interne

Protecția excesivă distruge eficiența bancară?!

Marile bănci se confruntă cu o problemă tot mai acută: costurile exorbitante generate de numărul excesiv de controale interne.

Banca Transilvania și-a continuat creșterea în prima jumătate a anuluiEXCLUSIV: Paradox salarial la ASF: Veniturile majorității angajaților vor diminua, deși salariile pot fi dublaMillennials și Gen Z: Datoriile partenerilor conteazăBRD renunță la economistul-șef și cercetare

Această povară, deși adesea trecută cu vederea, erodează constant resursele instituțiilor financiare din întreaga lume. De multe ori, rădăcina problemei stă în incapacitatea de a justifica sau de a urmări eficient necesitatea acestor măsuri. Experții avertizează că o bună parte dintre aceste controale sunt fie redundante, fie pur și simplu ineficiente, generând pierderi financiare semnificative.

Această situație duce la o rețea complexă de măsuri suprapuse și, uneori, chiar contradictorii. Chiar dacă este de înțeles, această abordare conservatoare contribuie din plin la inflația costurilor. Un alt factor important este prudența excesivă în gestionarea riscurilor. Băncile preferă să greșească prin precauție, chiar dacă asta înseamnă implementarea mai multor controale decât ar fi strict necesar.

Provocarea majoră este găsirea unui echilibru între o protecție solidă și eficiența operațională.

De ce atâtea controale?

În medie, instituțiile financiare de anvergură gestionează peste 200.000 de controale interne, iar mai mult de jumătate dintre acestea sunt considerate neesențiale. Această luptă continuă cu birocrația internă subliniază o nevoie stringentă de modernizare în sectorul bancar.

Fără o strategie clară de raționalizare și optimizare a cadrelor de control, băncile vor continua să se confrunte cu aceste costuri interne, chiar dacă asta înseamnă să implementeze mai multe controale decât este absolut necesar.

Ce anume împinge băncile să acumuleze un număr atât de mare de controale? Presiunea reglementărilor impuse după criza financiară din 2008 a jucat un rol crucial, aducând cu sine cerințe stricte de conformitate. De asemenea, teama de sancțiuni severe și de deteriorarea reputației în cazul unor breșe de securitate sau fraude contribuie semnificativ la această tendință. Digitalizarea accelerată și complexitatea tot mai mare a produselor financiare adaugă noi straturi de risc, justificând, în percepția instituțiilor, măsuri suplimentare de verificare. Această spirală a controalelor devine un cerc vicios, dificil de rupt fără o abordare strategică și inovație tehnologică.