Creditarea în lei și valută
Soldul creditului neguvernamental a crescut cu 0,9% în august 2026, față de luna precedentă, ajungând la 476.691,5 milioane lei. Această mișcare modestă reflectă o cerere stabilă pentru finanțare din partea sectorului privat, susținută de lichidități confortabile în sistemul bancar.
Electrica pregătește investiții de 185 milioane euro în baterii și 540 milioane pentru rețele
Trebuie să înțelegem viitorul nevoilor clienților pentru a folosi tehnologia bine
Domnul Pensionescu: asistentul AI care îi ajută pe români să înțeleagă pensia privată
Dobânda pe termen lung a crescut pentru a treia lună consecutivă în septembrieÎn detaliu, creditul în lei – care reprezintă 66,8% din total – a avansat cu 0,8%. Semnal clar: împrumutații preferă tot mai mult moneda națională. Pe de altă parte, creditul în valută (exprimat în lei), cu o pondere de 33,2%, a crescut cu 1,1%, beneficiind de fluctuațiile valutare și de ajustările de portofoliu ale băncilor.
La nivel anual, comparativ cu august 2025, creșterea totală este de 8,2%. Diferența vine din componenta în valută, care a urcat cu 17,0%, față de doar 4,3% pentru cea în lei. Discrepanța indică o restructurare treptată a datoriei corporative și a creditării persoanelor fizice, cu scopul de a reduce expunerea la riscul valutar.
Depozitele rezidenților
Depozitele rezidenților clienți neguvernamentali au înregistrat o creștere de 0,5% față de iulie 2026, iar comparativ cu aceeași lună din anul anterior, avansul este de 8,8%. Această tendință ascendentă a economiilor semnalează încrederea consumatorilor în stabilitatea sistemului bancar și capacitatea lor de a genera venituri disponibile.
Depozitele în lei, care acoperă 67,8% din total, au crescut cu 0,7% față de luna trecută. La nivel anual, ele s-au majorat cu 8,4%, consolidând statutul leului ca principală monedă de stocare a valorii.
Depozitele în valută (exprimate în lei), reprezentând 32,2% din total, au crescut cu 0,3% lunar, iar indicatorul exprimat în lei a urcat cu 9,7% anual. Ritmul mai alert al componentei valutare subliniază persistența comportamentelor de hedging: rezidenții își mențin o parte din active în valută străină, ca formă de protecție împotriva incertitudinii macroeconomice.
