România schimbă impozitul pe investiții pentru a evita procedura de infringement UE

De ce se schimbă impozitul pe investiții?

În anii ce urmează, autoritățile române vor fi nevoite să revizuiască modul în care se taxează câștigurile din tranzacții de investiții. Scopul este de a elimina diferențele de tratament fiscal pe care le-a semnalat recent Comisia Europeană și de a preveni o procedură de infringement.

În această perioadă de tranziție, diverși actori din domeniul financiar, inclusiv brokerii și investitorii, trebuie să fie conștienți de posibilele schimbări și de impactul lor asupra costurilor și alegerilor de pe piață.

La data de 1 octombrie 2026, Comisia Europeană a deschis o procedură de infringement împotriva României, susținând că regimul fiscal actual favorizează investitorii care utilizează brokeri din alte state ale Uniunii Europene sau din Spațiul Economic European (SEE) și care nu au sediu permanent în România. În prezent, aceste categorii de investitori plătesc un impozit de 16% pe câștigul net anual impozabil.

Procedura de infringement și ce înseamnă pentru investitori?

În contrast, cei care tranzacționează prin intermediarii care aplică reținerea la sursă în România, se confruntă cu cote de 3% sau 6% pe fiecare tranzacție profitabilă.

Această disparitate este considerată de Comisia ca fiind un obstacol în calea utilizării serviciilor financiare transfrontaliere.

România dispune de două luni pentru a decide dacă dorește să uniformizeze regulile pentru toate categoriile de brokeri sau să păstreze diferențele pentru a proteja anumite segmente de piață.

Horia Păcurar, Branch Manager al companiei fintech NAGA, a exprimat îngrijorările legate de o eventuală reformă care ar putea duce la taxe mai mari pentru unii investitori și chiar la retragerea unor brokeri europeni de pe piața românească. Într-un interviu cu StartupCafe. ro, Păcurar a subliniat că o cotă de impozitare mai mică nu garantează întotdeauna o povară fiscală redusă pentru investitori. Această observație se bazează pe diferențele dintre cotele de reținere la sursă și pe modul în care pierderile pot fi compensate sau nu.

Ce spun reprezentanții NAGA și investitorii?

Păcurar a prezentat trei posibile scenarii de modificare a sistemului fiscal: 1. Extinderea regimului de reținere la sursă la intermediarii din UE și SEE, aplicând cote de 3% sau 6% pe fiecare tranzacție profitabilă. 2. Reducerea cotei de 16% aplicată investitorilor din afara regimului de reținere la sursă, menținând în același timp impozitarea câștigurilor nete anuale. 3. Introducerea unei cote unice de 16% pe câștigul net anual pentru toți investitorii, fără a permite compensarea pierderilor eligibile cu câștigurile.

Potrivit lui Păcurar, prima opțiune este cea mai probabilă, deoarece ar extinde sistemul existent de reținere la sursă la brokerii europeni care oferă servicii în România. Totuși, această abordare ar putea implica costuri suplimentare pentru brokeri, inclusiv înregistrare, raportare și adaptarea sistemelor, ceea ce ar putea determina unii dintre aceștia să renunțe la activitatea pe piața locală.

În ianuarie 2023, România a introdus cote de reținere la sursă de 1% și 3% pentru tranzacțiile realizate prin intermediari eligibili. Aceste cote reducau impozitul pe câștiguri, însă aveau ca principala limitare faptul că pierderile nu puteau fi compensate cu câștigurile din tranzacții profitabile.

Ce spune istoricul fiscal despre investitori?

În ianuarie 2026, cote de reținere au crescut la 3% și 6%, iar impozitul pe câștigul net anual a fost majorat la 16%, fără a permite compensarea pierderilor.

Să luăm un exemplu concret: un investitor care obține 10.000 de lei de câștiguri și înregistrează pierderi de 8.000 lei, care pot fi compensate integral, va plăti 600 lei dacă se aplică o cotă de 6% pe tranzacții profitabile. Dacă se aplică 16% pe câștigul net anual (2.000 lei), impozitul va fi de 320 lei. Astfel, deși cota nominală este de doar 6%, impozitul efectiv reprezintă 30% din rezultatul net din tranzacționare.

Aceasta evidențiază importanța de a lua în calcul nu doar cotele nominale, ci și modul în care se calculează impozitul în funcție de pierderi și câștiguri.

Care sunt consecințele fiecărui scenariu?

Extinderea regimului de reținere la sursă Această opțiune ar permite brokerilor europeni să ofere servicii în România printr-un mecanism de reținere la sursă, dar ar impune obligații suplimentare de raportare și calcul.

Dacă costurile acestor obligații devin prea mari în raport cu activitatea desfășurată pe piața locală, brokerii ar putea decide să se retragă.

În plus, dacă reținerea la sursă înlocuiește impozitarea anuală a câștigului net, iar pierderile nu pot fi compensate, investitorii ar putea plăti taxe mai mari, chiar dacă cota nominală este mai mică.

Reducerea cotei de 16% ar putea face ca investitorii care utilizează brokeri din afara regimului de reținere la sursă să plătească impozite mai mici, dar ar păstra în același timp diferențele de tratament fiscal între brokerii locali și cei din UE/SEE.

Ce trebuie să facă investitorii?

O cotă unică de 16% pe câștigul net anual pentru toți investitorii ar simplifica sistemul, dar ar elimina posibilitatea compensării pierderilor. Aceasta ar putea duce la o povară fiscală mai mare pentru investitorii care au fluctuații semnificative de câștiguri și pierderi.

Investitorii trebuie să monitorizeze evoluția regimului fiscal și să se pregătească pentru posibile schimbări. Este recomandat să consulte un specialist fiscal pentru a înțelege cum se vor aplica noile cote și cum pot gestiona pierderile și câștigurile în contextul unui regim de reținere la sursă extins.

România se află într-o perioadă de tranziție fiscală, iar deciziile luate în următoarele luni vor avea un impact semnificativ asupra investitorilor și brokerilor. Uniformizarea regimului de impozitare ar putea facilita accesul la servicii financiare transfrontaliere, dar ar necesita un echilibru atent între simplificare și protejarea intereselor locale.