Mergi la conținut

Pensia se calculează pe baza anilor lucrați în mai multe țări UE

Pensia se calculează pe baza anilor lucrați în mai multe țări UE

Tabel comparativ al regulilor de pensie, actualizat pe 30 octombrie 2026!

Calculul pensiei pe baza activității profesionale desfășate în mai multe state membre ale Uniunii Europene

Regimul de pensie pentru rezidenții din spațiul european se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a perioadelor de asigurare.

Indiferent de numărul de ani petrecuți într-un singur stat membru, dacă ai muncit în mai multe țări ale Uniunii, aceste perioade se combină pentru a stabili dreptul la o indemnizație de bătrânețe.

Totuși, o prezență profesională de scurtă durată nu implică automat o pensie imediată, deoarece fiecare țară aplică propriile condiții suplimentare legate de vârstă și vechime.

Un tabel comparativ, bazat pe regulile publicate de instituțiile naționale și actualizat la data de 30 octombrie 2026, detaliază pragurile necesare pentru accesul la pensia publică. Pentru cetățenii născuți după data de 31 decembrie 1948, o singură zi de contribuții în Polonia este suficientă pentru a deschide dreptul la o pensie calculată pe baza contribuțiilor personale, dar nu asigură neapărat valoarea minimă.

Pentru a obține garanția minimă, instituția poloneză ZUS impune o vechime de 20 de ani pentru femei și 25 de ani pentru bărbați. În Țările de Jos, conform datelor furnizate de SVB, fiecare an de asigurare generează un increment de 2% din valoarea unei pensii AOW complete.

Mai multe alte state, printre care Spania, Portugalia, Grecia, Bulgaria, Croația și Slovenia, aplică un prag de 15 ani pentru formele de pensie descrise de autoritățile lor naționale.

Mecanismul de adunare a perioadelor de asigurare este reglementat de un regulament european intrat în vigoare la 1 mai 2010. Dacă un solicitant nu îndeplinește singur vechimea cerută într-o singură țară, instituția respectivă include în calcul și perioadele confirmate de celelalte state membre. Este important de menționat că perioadele care se suprapun nu se numără dublu, iar nu este necesar să se atingă separat pragul de vechime minimă impus de fiecare țară în mod individual.

Într-un scenariu ipotetic în care un cetățean a lucrat zece ani în România și cinci ani în Germania, suma totală ajunge la 15 ani. Această sumă acoperă atât cerința românească de 15 ani, cât și cea germană de cinci ani. Cu toate acestea, plata efectivă din fiecare țară se demarează abia când sunt îndeplinite și condițiile de vârstă specifice fiecărui stat.

Fără fond unic european: contribuțiile nu sunt centralizate!

O perioadă de muncă mai scurtă de un an nu obligă întotdeauna statul gazdă să plătească o pensie separată; această perioadă poate fi utilizată doar în calculul făcut de alte țări, cu excepția cazurilor în care legislația națională acordă un drept chiar și pentru o astfel de perioadă scurtă.

Nu există un sistem de pensie european unitar, iar contribuțiile nu sunt centralizate într-un fond unic. Fiecare stat membru verifică independent perioadele de asigurare, calculează valoarea pensiei conform propriilor reguli și asumă responsabilitatea de plată pentru partea care îi revine. În cazurile în care este necesară adunarea perioadelor din mai multe țări, procedura impune ca statul să calculeze mai întâi valoarea unei pensii teoretice bazate pe întreaga carieră profesională, conform propriei legislații.

Ulterior, se determină cota-parte corespunzătoare anilor lucrați în acel stat.

Folosind exemplul anterior cu zece ani în România și cinci în Germania, proporțiile aplicate sunt de zece din 15 pentru calculul românesc și cinci din 15 pentru cel german.

Suma finală în bani variază în funcție de istoricul de contribuții și de normele fiecărui stat.

În situația în care solicitantul are drept și la o pensie bazată exclusiv pe anii dintr-o singură țară, autoritatea respectivă compară acest rezultat cu partea calculată pe baza carierei combinate din mai multe state și optează pentru varianta mai avantajoasă. Deoarece fiecare componentă a pensiei începe la vârsta legală specifică statului care o plătește, nu este neapărat cazul ca toate plățile să se demareze în aceeași lună.

Procedura administrativă implică depunerea unei singure cereri care declanșează verificarea în toate statele implicate. Rezidenții din România depun documentația la casa teritorială de pensii, în timp ce cei din alte state UE se adreasează la instituția de pensii locală. Autoritățile europene sfătuiesc solicitantul să ceară informații cu cel puțin șase luni înainte de data preconizată a pensionării, având în vedere că statele membre se verifică reciproc datele.

Este esențial să se consemneze toate țările în care s-a fost asigurat, precum și perioadele de muncă sau rezidență, alături de numerele de asigurare. De asemenea, trebuie pregătite datele angajatorilor și documentele de suport, cum ar fi contracte de muncă, adeverințe sau extrase de contribuții. Cererea se depune la instituția din țara de reședință, unde se declară toate perioadele din alte state.

În cazuri exceptionale, dacă nu s-a lucrat în țara de reședință, instituția poate transmite cererea către ultima țară în care s-a fost asigurat. Urmărirea deciziilor primite de fiecare stat este necesară, iar instituția care gestionează dosarul trimite o notă sintetică (P1) care consolidează toate răspunsurile primite.

Alte articole:

Sursă: Financiarul

Distribuie:

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.