Mergi la conținut

Pensiile și salariile, într-un dans periculos cu PIB-ul României

Pensiile și salariile, într-un dans periculos cu PIB-ul României

Pensiile, mai rapide decât PIB-ul?

În ultimii zece ani, România a trecut printr-o transformare economică profundă.

Cifrele oficiale ale Institutului Național de Statistică (INS) ne arată o dinamică destul de complicată între creșterea Produsului Intern Brut (PIB), evoluția salariilor medii și majorările pensiilor.

O analiză a indicatorilor anuali, adunați pe perioada 2015-2025, scoate la iveală o discrepanță notabilă: în timp ce PIB-ul a crescut cu 41,7%, pensiile au sărit cu 102,6%. Pentru anul 2025, în calcul a intrat și o valoare semidefinitivă de 0,9%. Această diferență de ritm sugerează că, la nivel european, alocările pentru cheltuielile sociale au fost insuficiente. Totuși, o privire mai atentă ar trebui să ia în considerare și nivelul contribuțiilor la asigurările sociale, un aspect care merită o investigație separată.

Un punct nevralgic al acestei analize este modul în care anii electorali au influențat deciziile bugetare. În 2016, creșterea nominală a fost de 5,8%, în contrast cu o inflație medie anuală de 1,55%. Anul 2020, marcat de pandemie, a adus o majorare de 15,2% la pensii, față de o inflație de doar 2,63%. Iar în 2024, am înregistrat un record absolut de 20,8%, pe fondul unei inflații de 5,59%. Logica e simplă: pensionarii reprezintă un electorat important, ceea ce face ca prudența bugetară să fie adesea sacrificată. Dovadă stă deficitul de -9,3% din PIB pe baza ESA sau 8,65% în termeni cash pentru 2024.

Interesant este că în 2016, pentru anul următor (2017), s-a aplicat o „indexare de completare” de două ori mai mare decât cea din anul electoral. O decizie surprinzătoare, care a intensificat cheltuielile.

În 2025, deși nu a existat o indexare clasică, s-a făcut o majorare de 13,4%, pe fondul unei inflații anunțate de liberalizarea prețurilor la energie electrică și a necesității de a corecta deficitul.

Salariile, sursa de finanțare?

Dacă analizăm sursa finanțării, adică salariile din care se plătesc pensiile prin cotele de contribuții, observăm o apropiere de echilibrul legal până în 2020. Totuși, în anul pandemiei, când PIB-ul a scăzut cu 3,4%, menținerea salariilor cu un avans de 4,9% ar fi fost justificabilă, dar majorarea pensiilor cu 12,2% pare cel puțin ciudată.

Dezechilibrul din 2024, cu salarii care au crescut mult mai rapid decât PIB-ul și o eroare monumentală în politica de pensii, a afectat grav echilibrele macroeconomice pe termen lung.

Un punct slab al politicii actuale este ignorarea faptului că pensiile reale funcționează cu indici în lanț, unde soliditatea depinde de veriga cea mai slabă. Schimbarea vechimii de la 35 la 25 de ani a majorat artificial punctul de pensie cu 40%. Această decizie a generat în 2024 o creștere de 14,4% după doar patru luni de aplicare și o majorare de 5,7% în 2025, o mișcare contrară cu scăderea salariilor de -4,9%.

Această dinamică, combinată cu o gaură la bugetul de pensii, care este autosusținut prin taxe specifice doar în proporție de 75% din venitul propriu, creează o presiune financiară uriașă.

În detaliile finanțării, din totalul de 158 de miliarde de lei alocați pentru pensii, 119 miliarde de lei provin din contribuții (bază contributivă), în timp ce 39 de miliarde de lei vin din bugetul de stat. Această ultimă componentă reprezintă o non-contributivitate majoră, un aspect care merită o atenție separată.

Ce ne așteaptă?

Calculul pentru salarii arată o creștere cumulată între 2015 și 2025 de 79,8%, în termeni reali, față de cele 41,7% ale creșterii PIB-ului și cele 102,6% ale pensiilor.

Dezechilibrul se manifestă clar în comparația finală între 2024 și 2025: salariile au crescut cu 1,2% real, în timp ce pensiile au înregistrat o creștere de 20,9%, pe fondul unei inflații de 13,3% pe cei doi ani. Corelarea este esențială, deoarece pensiile se plătesc din salarii. În 2025, efectul echilibrării bugetului de asigurări sociale prin bugetul de stat a fost de circa 2% din PIB (cele 39 de miliarde de lei).

Pentru 2026, se preconizează o necesitate de aproximativ 33 de miliarde de lei (deja 22 de miliarde de lei la opt luni), echivalent cu 1,6% din PIB-ul prognozat.

Un aspect crucial este faptul că pensiile au scăzut în 2026 doar prin efect de bază, cauzat de majorarea artificială din 2025 (măsura de la 1 septembrie 2024). Acestea se află cu mult peste posibilitățile reale, determinate atât de scăderea PIB-ului, cât și de scăderea mai mare a salariilor. O readucere spre echilibru ar trebui să evite indexarea reală a pensiilor în 2027. O creștere a deficitului la bugetul de asigurări sociale ar fi contrară logicii economice, deoarece ar agrava deficitul general.

Alternativa, mult mai problematică, ar fi o creștere reală a salariilor sau o majorare a taxării lor. În esență, deși moneda națională este de plastic, ea nu este de gumă; costurile de finanțare pe termen lung implică faptul că fiecare leu suplimentar dat de stat acum va necesita doi lei în taxe pe viitor.

Paradoxal, pentru o creștere reală sustenabilă, ar trebui să așteptăm anul 2028 (din nou, un an electoral) pentru disiparea erorii majore din 2024, fără de care s-ar fi putut aplica în fiecare an legea cu indexările prevăzute, evitând astfel aceste dezechilibre.

Alte articole:

Sursă: Piața Financiară

Distribuie:

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.