Mergi la conținut

Motorina poate ajunge la 11,75 lei/litru dacă nu se prelungește reducerea accizei

Motorina poate ajunge la 11,75 lei/litru dacă nu se prelungește reducerea accizei

Din punct de vedere al cursului valutar

Sectorul construcțiilor din România se află într-o poziție critică, amenințat de o combinație de factori macroeconomici care erodază marjele companiilor. O analiză recentă publicată miercuri semnalează că, în absența unei prelungiri a reducerii cu 25% a accizei, prețul motorinei ar putea urca cu aproximativ 0,85 lei pe litru începând cu 1 noiembrie. Această posibilă creștere vine într-un context în care cursul euro se apropie de cote istorice față de leu, iar incertitudinea afectează direct planificarea financiară a firmelor din industrie.

Conform datelor Inspectoratului Național al Statisticii, publicate pe 20 octombrie, volumul lucrărilor de construcții a înregistrat o creștere de 15,4% (serie brută) în primele opt luni ale anului 2026, comparativ cu perioada corespunzătoare a anului anterior. Detaliind pe categorii, construcțiile rezidențiale au avansat cu 22,9%, în timp ce lucrările pentru construcții noi au crescut cu 18,7%. Un vârf notabil a fost atins în luna august, când activitatea a fost cu 40,5% peste nivelul din august 2025, cu o creștere de 54,9% la clădirile rezidențiale. Cu toate că o singură lună trebuie interpretată cu prudență, tendința generală indică o accelerație a activității constructive.

Paradoxul actual constă în faptul că, deși volumul de muncă crește, capacitatea firmelor de a anticipa costurile pentru anul viitor este tot mai redusă. Analiza Depozit Virtual subliniază că aproximativ șapte din zece fabrici nu își asumă o politică de preț fermă pentru 2027, oferind valabilitate a ofertelor limitată la doar 30 de zile. Această dinamică afectează direct constructorii, care trebuie să gestioneze un risc comercial semnificativ atunci când durata proiectului depășește termenul de valabilitate a prețurilor materialelor.

Cosmin Răileanu, fondatorul Depozit Virtual, explică că discuțiile despre un posibil euro la 6 lei sunt doar vârful aisbergului. Problema fundamentală rezidă în suprapunerea a cinci presiuni simultane: fluctuația cursului valutar, costurile energiei, prețul combustibilului și transportului, prețul materialelor și accesul la finanțare. Când acești factori se mișcă în același timp, nici fabrica, nici distribuitorul, nici constructorul nu mai pot garanta prețurile pe termen lung. Pentru Răileanu, riscul principal nu este scumpirea în sine, ci lipsa predictibilității, care împiedică elaborarea unor bugete realiste.

Din punct de vedere al cursului valutar, BNR a înregistrat un maxim istoric de 5,3527 lei pentru un euro pe 6 octombrie 2026. La data de 21 octombrie, cursul se situa la 5,3297 lei, față de 5,0905 lei la începutul anului, ceea ce reprezintă o depreciere a monedei naționale de aproximativ 4,7%. Scenariul unui euro la 6 lei ar implica o depreciere suplimentară de circa 12-13%. Pentru industria construcțiilor, efectul unei astfel de mișcări depășește simplu costul materialelor importate, deoarece numeroase materii prime și echipamente sunt achiziționate în euro, inclusiv de producători care livrează produse finite în România. Un constructor care semnează un contract în lei, dar cumpără materiale indexate la euro, riscă să descopere că bugetul inițial nu mai acoperă necesitățile proiectului.

Dimensiunea energetică adaugă un alt strat de complexitate. Europa intră în sezonul rece cu depozitele de gaze pline puțin peste 70%, un nivel considerat cel mai scăzut pentru această perioadă din 2011. Pe piețele de schimb, prețul gazelor se apropie de maximul ultimilor patru ani. Într-un scenariu de iarnă geroasă, stocurile ar putea coborî până la aproximativ 11%. Aceste condiții mențin presiunea asupra costurilor de producție pentru materiale precum cimentul, cărămida, sticla, oțelul și produsele termoizolante, a căror fabricare necesită energie intensivă.

Situația este agravată de mișcările prețurilor la combustibili. Între 4 septembrie și 10 octombrie 2026, prețul mediu al motorinei a crescut cu 7,3%, de la 10,16 la 10,90 lei/litru, atingând un vârf de 10,95 lei/litru pe 22 septembrie. Prețul benzinei a urcat cu 5,0%, de la 9,66 la 10,14 lei/litru. Aceste prețuri includ în prezent o reducere temporară de 25% a accizei, valabilă până la 31 octombrie 2026. Dacă această măsură nu va fi prelungită, motorina ar putea deveni cu circa 0,85 lei/litru mai scumpă.

Această situație nu înseamnă că toate șantierele finanțate public sunt blocate

Transportul reprezintă o altă variabilă critică. Materialele voluminoase sau grele sunt extrem de sensibile la costurile de mutare. Distanța dintre fabrică și șantier, gradul de încărcare a vehiculelor și numărul de transporturi intermediare devin factori economici decisivi. Constructorii care participă la licitații sau contractează lucrări cu execuție de șase, nouă sau douăsprezece luni se confruntă cu riscul că o ofertă competitivă din septembrie 2026 nu va mai fi valabilă în martie 2027.

Problemele de lichiditate completează tabloul. La 10 septembrie 2026, Ministerul Dezvoltării a anunțat epuizarea creditelor bugetare alocate pentru Programul Național de Investiții ' Anghel Saligny'. Începând cu 11 septembrie, depunerea solicitărilor de transfer a fost suspendată pentru beneficiarii vizați, cu anumite excepții. Guvernul Niculescu pregătește o primă rectificare bugetară, așteptată până la sfârșitul lunii octombrie, urmată de o a doua la finalul lui noiembrie. Printre prioritățile detaliate public se află sănătatea, afacerile interne, serviciile de ambulanță și plata compensărilor la energie, în timp ce programul Anghel Saligny nu a fost menționat și o suplimentare a lui nu a fost anunțată.

Această situație nu înseamnă că toate șantierele finanțate public sunt blocate, dar arată importanța lichidității într-un sector în care cheltuielile apar înaintea încasărilor. Dacă un constructor trebuie să finanțeze suplimentar achizițiile, salariile și utilajele, în timp ce prețurile materialelor și transportului cresc, presiunea asupra capitalului de lucru devine considerabilă.

Cosmin Răileanu subliniază că ne aflăm într-o situație paradoxală: România are proiecte, fonduri europene și șantiere active, dar constructorii nu pot estima cu precizie suficientă costul lucrărilor și sunt obligați să finanțeze perioade tot mai lungi din propriul cash. Un constructor poate contracta un proiect la un anumit curs valutar, pe baza unor oferte valabile doar 30 de zile. Peste câteva luni, poate avea nevoie de aceleași materiale, dar la un curs diferit, cu prețuri de energie și transport modificate. Dacă încasările întârzie, trebuie să suporte și costul suplimentar al finanțării.

Aceste efecte nu se adună neapărat mecanic și nu implică o creștere obligatorie a tuturor costurilor. Unele componente se pot stabiliza sau chiar reduce. Problema esențială este lipsa de vizibilitate, care împiedică companiile de a construi un buget realist. Creșterea volumului lucrărilor din primele opt luni ale anului 2026 (+15,4%) confirmă că sectorul rămâne activ, dar nu garantează că proiectele contractate pentru anul viitor vor avea aceleași condiții economice.

Într-o piață în care furnizorii reduc valabilitatea ofertelor, energia și transportul sunt volatile, iar lichiditatea este sub presiune, managementul achizițiilor devine o componentă centrală a strategiei financiare. Pentru constructori, aceasta înseamnă verificarea atentă a termenelor ofertelor, negocierea mecanismelor contractuale de ajustare, corelarea livrărilor cu ritmul lucrărilor și dimensionarea realistă a capitalului de lucru.

Concluzia analizei este clară: 2027 nu va fi neapărat anul celui care construiește sau vinde cel mai mult. Va fi anul celui care cumpără inteligent, protejează marja și controlează strict fluxul de numerar. Următoarea bătălie din construcții nu va mai fi doar o competiție pentru proiecte, ci o luptă pentru predictibilitate și lichiditate.

Alte articole:

Distribuie:

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.