Diaspora trimite miliarde, dar investițiile sunt blocate în România

De ce banii ajung doar

Ce opțiuni au românii din diaspora când vine vorba de a investi în țara natală? Pot trimite bani familiei prin Western Union, pot plăti direct materialele pentru o casă pe care o construiesc de la distanță. Pot încerca să vireze fonduri în contul Trezoreriei printr-o bancă intermediară, dar apoi trebuie să confirme manual tranzacția și să aștepte confirmarea instituției. Pot încerca să deschidă un cont pe o platformă românească de investiții, doar pentru a descoperi că procesul de verificare a identității este mai complicat decât în țara în care trăiesc, chiar dacă platforma folosește același furnizor de verificare. Ceea ce nu pot face, însă, este să investească simplu, transparent și eficient în economia românească.

Cine primește amenda dacă prestatorul uită să trimită modificarea salariului în REGES?Marius Budăi îl atacă pe Ilie Bolojan: puterea de cumpărare se prăbușeșteFond croat de investiții preia liderul pieței de securitate și sănătate în muncă din RomâniaBanca Centrală Europeană ar putea anunța prima majorare a dobânzii din 2023

România primește anual aproape 7 miliarde de euro de la românii din diaspora – conform Băncii Naționale, peste 60 de miliarde între 2013 și 2025, o sumă de două ori mai mare decât valoarea inițială a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Peste jumătate din aceste sume provin din Regatul Unit și Germania, de la oameni cu venituri stabile, integrați în economiile occidentale, cu experiență financiară și capacitate reală de investiție. Însă, banii trimiși se transformă, în mare parte, în consum, nu în capital. Nu pentru că diaspora nu ar dori să investească, ci pentru că sistemul nu le oferă posibilitatea.

Imaginea clasică a românului din diaspora este cea a unui muncitor care se zbată să strângă bani pentru a-și ajuta familia din România să supraviețuiască. Această imagine încă este relevantă, dar a apărut și o nouă categorie: românul integrat, cu un contract de muncă stabil, cu experiență financiară acumulată în Vest, care nu trimite bani pentru supraviețuire, ci caută oportunități de investiție. Și, de cele mai multe ori, nu le găsește. Sau, mai rău, găsește și se confruntă cu probleme.

Soluții pentru a atrage investițiile

Scandalul Nordis a demonstrat ce se întâmplă când diaspora investește într-un sistem lipsit de protecție. Români din țară și din străinătate au plătit avansuri de peste 90% pentru apartamente pe care nu le-au primit niciodată – unele fiind vândute de mai multe ori. Promisiunea era o „investiție sigură pe litoral, cu profit garantat din închiriere”. Realitatea a fost însă insolvența, datorii de 728 de milioane de lei și un dosar deschis la DIICOT.

Parlamentul a reacționat prin Legea Nordis, care limitează avansurile și impune crearea unor conturi dedicate pentru fiecare proiect. Dar această lege acoperă doar pre-vânzările imobiliare. Restul posibilităților de investiție ale diasporei rămân la fel de nereglementate ca înainte. Iar cei care nu au fost victime ale unei fraude se lovesc de birocrație. Un transfer internațional necesită confirmare manuală din ambele părți. O plată către Trezorerie trece printr-o bancă intermediară. Deschiderea unui cont pe o platformă românească de investiții implică un proces de verificare mai complicat decât în țara în care locuiești, chiar dacă platforma folosește același furnizor de verificare a identității. Fiecare mică fricțiune se adună și transmite un mesaj clar: sistemul financiar românesc nu este construit pentru diaspora.

Soluțiile nu sunt doar teoretice. Există instrumente care funcționează în alte țări și care ar putea fi adaptate în România. Obligațiuni municipale deschise diasporei. Cadrul legal permite deja autorităților locale să emită obligațiuni listate la Bursa de Valori București. Timișoara a făcut acest lucru de șapte ori. Autoritatea de Supraveghere Financiară a propus un model în care mai multe localități se asociază pentru a emite împreună obligațiuni, reducând astfel riscul individual și depășind pragul minim de 200.000 de euro. Un român din Londra sau Frankfurt care dorește să investească în regiunea de origine ar putea cumpăra obligațiuni locale cu un randament transparent, în loc să trimită bani care se duc direct în consum.

O nouă perspectivă asupra diasporei

Problema este că cadrul legal nu permite încă vânzarea directă prin ofertă publică – este necesară o modificare a Legii 126/2018. O platformă digitală dedicată diasporei. În Regatul Unit, poți deschide un cont de investiții în doar 10 minute, de pe telefon. În România, procesul este mai lung, mai opac și, uneori, imposibil de completat de la distanță. O platformă gândită special pentru diaspora – cu verificare de identitate simplificată, interfață bilingvă și instrumente de investiție locale – ar transforma o piață inaccesibilă într-una funcțională. Nu este o inovație tehnologică, ci o decizie de business pe care nicio bancă sau fintech din România nu a luat-o încă.

Fonduri de investiții locale cu randament transparent. Un fond care adună capital din diaspora și îl investește în proiecte locale concrete – infrastructură, energie, agricultură – cu raportare publică și un randament măsurabil. Există modele similare în alte țări, sub formă de fonduri de impact sau fonduri comunitare. În România, nu există niciun produs financiar care să „Dacă investesc acasă, ce-mi iese?”.

România exportă forță de muncă de două decenii. A construit, fără să fi planificat, una dintre cele mai mari diaspore din Europa – aproape 6 milioane de oameni, cu venituri stabile, integrați în economiile occidentale, cu experiență financiară pe care nu o aveau când au plecat. O parte din acești oameni doresc să se întoarcă și să investească în țara lor, dar sistemul actual le pune piedici.