Mergi la conținut

De ce a intrat în colaps sistemul informatic al băncii timp de zece ore

De ce a intrat în colaps sistemul informatic al băncii timp de zece ore

Unde se ascunde miezul problemei?

Căderea masivă a infrastructurii digitale a platformei financiare Revolut, eveniment care a paralizat activitatea băncii timp de zece ore pe data de 20 octombrie 2026, a avut o cauză clară, identificată imediat de specialiști. Problema a izvorât dintr-o întrerupere a alimentării cu energie electrică la unul dintre centrele de date cloud ale gigantului tehnologic Google, situat în Londra.

Toată arhitectura informatică a Revolut fiind găzduită la acest nod, consecința a fost o blocaj total al serviciilor bancare, situație care s-a prelungit până când echipa Google a reușit să repună în funcțiune facilitățile afectate.

Impactul nu s-a limitat doar la Revolut; alte instituții financiare britanice, printre care HSBC și Lloyds, care își depindeau de aceeași infrastructură Google Cloud, au suferit, de asemenea, disfuncții, deși amploarea exactă a prejudiciilor lor rămâne neclară.

Între timp, utilizatorii loiali ai Revolut au ridicat numeroase dileme referitoare la mecanismul de faliment și la lipsa unor soluții alternative. Mulți se întreabă cum a fost posibil ca un astfel de sistem complex să devină complet inoperant și de ce banca nu a dispus de un dispozitiv de siguranță funcțional, capabil să preia controlul.

De asemenea, persistă întrebarea fundamentală: ce măsuri concrete trebuie adoptate pentru a preveni repetarea acestui scenariu nefast în viitor?

Jurnaliștii au transmis aceste interogații direct către reprezentanții Revolut, însă au primit un „Din păcate, nu putem oferi clarificări la aceste puncturi în acest moment”, a fost mesajul transmis de bancă.

Această tăcere a stârnit critici, sugestiv exprimate prin retorică: dacă nu acum, atunci când vor fi oferite explicații?

Pe platformele sociale, cum ar fi X (fostul Twitter) sau Facebook, unde banca a inițial comunicat cu comunitatea în timpul crizei, Totodată, Banca Națională a României (BNR), autoritatea de supraveghere locală, nu a emис niciun comunicat oficial privind incidentul până la redactarea acestui material.

Pentru a lumina situația, am recurs la analize comparative, folosind un precedent major din istoria bancară românească: incidentul din ianuarie 2017, când ING Bank a suferit o indisponibilitate a sistemului informatic timp de o zi întreagă. La acea vreme, cauza a fost, de asemenea, legată de centrul de date, dar mecanismul era diferit.

Un exercițiu de stingere a incendiilor a dus la eliberarea prafului din stingătoare, care a fost aspirat de ventilatoarele procesoarelor, provocând defecțiuni hardware care au cascaderat asupra întregii rețele.

Similar cu situația actuală, a apărut întrebarea de ce nu a fost activat centrul de date secundar, o componentă pe care BNR o impunea ca obligatorie pentru toate instituțiile financiare.

Aici se află nucleul problemei: simpla existență a unei facilități de rezervă nu garantează automat reziliența operațională.

Analize comparative pentru claritate!

Esențial este ca acest centru de backup să fie efectiv operațional și să poată fi activat într-un interval de timp acceptabil, conform angajamentelor asumate față de regulator.

Se pare că, atât în 2017, cât și acum în cazul Revolut, acest obiectiv nu a fost atins, detaliile fiind adesea protejate de secretul bancar.

Revolut, în calitate de entitate supravăzută de Banca Centrală Europeană (BCE), chiar dacă sediul său principal nu se mai află în spațiul UE, este supusă prevederilor Regulamentului european DORA (Digital Operational Resilience Act), cunoscut și sub denumirea de Regulamentul 2554/2022 privind reziliența digitală a sectorului financiar.

Această normativă, aplicabilă din 2025 în întreaga Europă, inclusiv în România, impune băncilor să mențină o copie de rezervă a datelor clienților, stocată într-o locație fizică distinctă și izolată de rețeaua principală (în cazul Revolut, cloud-ul Google).

Mai mult decât atât, reglementarea cere demonstrarea, prin testări anuale riguroase, a capacității de restaurare rapidă a sistemelor din arhiva, în conformitate cu un Plan de Continuitate a Afacerii (BCP – Business Continuity Plan). Acest document detaliază procedurile necesare pentru a migra operațiunile critice către o infrastructură secundară susținută de backup.

Obiectivul final este minimizarea a două metrici cheie: perioada de inactivitate a sistemului, cunoscută sub acronimul RTO (Recovery Time Objective), și volumul de date pierdute, denumit RPO (Recovery Point Objective).

Din moment ce sistemul Revolut a revenit la normal abia după ce Google a remediat defecțiunea proprie, este logic să presupunem că banca nu a reușit să efectueze o restaurare din backup într-un timp util.

Astfel, Vizând viitorul, este posibil ca autoritățile de supraveghere să impună măsuri restrictive suplimentare pentru a asigura o protecție mai robustă.

O altă chestiune relevantă privește vulnerabilitatea băncilor din România: sunt ele expuse aceluiași tip de risc concentrat pe cloud-ul Google? Știm că anumite instituții românești beneficiază de clouduri proprii, integrate în grupurile lor internaționale, fiind astfel independente de infrastructura Google.

Utilizarea serviciilor cloud este strict reglementată de DORA, care impune clauze contractuale precise pentru furnizorii de stocare, inclusiv drepturi de audit și acces, asistență în caz de incidente strategice și planuri clare de ieșire pentru migrarea ușoară a datelor.

Este plauzibil ca unele bănci să se afle în aceeași poziție precum Revolut, având depozitat datele la Google. Riscă această dependență să fie mai mare decât menținerea unei baze de date interne? Probabil că da, cel puțin din perspectiva responsabilității juridice și a obligațiilor față de autoritățile de reglementare și de clienți.

Discuția privind reziliența digitală abia începe.

Alte articole:

Sursă: Bancherul

Distribuie:

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.