Investitorii cumpără viitorul, nu trecutul!
Multe întreprinderi care contemplatează ieșirea de pe piață sau schimbarea de acționariat pleacă de la presupunerea greșită că cifrele de performanță vor garanta singure succesul vânzării. Realitatea, însă, s-a transformat radical: factorul decisiv nu este doar cât a câștigat firma, ci cât de pregătit este echipa de conducere pentru a argumenta, susține și dovede această performanță.
Bani de buzunar la Penny: Cum poți câștiga zilnic fără să ai experiență?
Bursa de Valori București spulberă estimările: profitul anual a fost depășit în doar nouă luni
Românii reușesc să-și plătească facturile, dar rămân fără economii
Omer Tetik: Menținerea ratingului de țară cere un buget credibil și reducerea deficituluiAceastă schimbare de paradigmă este evidențiată printr-o analiză a EY România, semnată de Miruna Enache (Partener pentru impozite tranzacționale) și Liliana Bușoiu (Partener, liderul echipei de due diligence financiară la EY-Parthenon).
Conform studiului EY-Parthenon 2026, un număr semnificativ de echipe de management regretă retrospectiv că nu au dedicat suficient timp la pregătirea procesului de vânzare înainte de a-l declanșa. Concret, aceștia au identificat necesitatea de a răspunde mai riguros la întrebările dificile ale investitorilor legate de dinamica pieței, presiunea concurențială, factorii de risc și viabilitatea modelului de afaceri pe termen lung.
Internalizarea unei narative coerente despre acționar (equity story), stabilirea unor indicatori cheie de performanță (KPI) și simularea de sesiuni de interogare cu investitori au devenit piloni fundamentali în procesul de pregătire.
Echipa de conducere are ca primă obligație să explice cu claritate absolută traiectoria companiei, rezultatele obținute, contextul pieței și perspectivele viitoare, tocmai pentru a cucerii încrederea și atenția investitorilor.
Demonstrarea valorii: de la creație la realizare
Schimbarea esențială a pieței rezidă în accentul tot mai mare pus pe capacitatea firmelor de a demonstra concret valoarea pe care o creează. Același studiu EY-Parthenon face o distincție crucială între „value creation” (crearea valorii) și „value realization” (realizarea sau monetizarea ei). Deși multe companii generează valoare, o parte din aceasta rămâne nerecunoscută în negocierile de preț, din cauza lipsei unor KPI-uri relevante, a raportărilor manageriale consistentelor, a previziunilor credibile sau a datelor operaționale solide.
Aici revine în prim-plan calitatea managementului și capacitatea sa de a comunica clar.
În ultimii ani, perimetrul procesului de due diligence s-a extins semnificativ dincolo de simpla verificare a bilanțurilor. Investitorii caută să înțeleagă mecanismele care au generat performanța trecută și, mai important, probabilitatea ca acești mecanizmi să persiste în viitor.
Acele companii care pot demonstra cu date concrete impactul investițiilor, eficiența operațională, rata de retenție a clienților și perspectivele de expansiune au șanse mult mai mari de a încheia cu succes tranzacțiile inițiate.
Investitorii cumpără viitorul, nu doar trecutul
Cum poate fi extins modelul de afaceri în noi piețe? Cât de rezilientă este firma într-o economie mai dificilă? Aceste întrebări constituie nucleul conceptului de „equity story”.
În esență, investitorii cumpără capacitatea firmei de a genera valoare viitoare.
O afacere cu cifre bune, dar fără o perspectivă clară de dezvoltare, va fi evaluată mai scăzător decât o companie care demonstrează convingător următoarea etapă de creștere.
Fiscalitatea: ultimul test al credibilității
O dimensiune frecvent subestimată înaintea unei tranzacții, deși importanța ei este evidentă, este pregătirea fiscală. Din perspectiva investitorului, o companie atractivă este una care oferă predictibilitate. Riscurile fiscale neidentificate, documentația incompletă, pozițiile fiscale insuficient susținute sau discrepanțele dintre raportările financiare și cele fiscale pot duce la ajustări ale prețului, la impunerea unor garanții suplimentare sau chiar la întârzieri ale închiderii tranzacției.
Companiile care și-au consolidat din timp funcția financiară și fiscală, au documentat corect tratamentele fiscale și pot demonstra consistența raportării oferă un nivel superior de încredere în procesul de due diligence. Într-o perioadă în care investitorii analizează atent fiecare sursă de risc, fiscalitatea devine un element care poate influența direct valoarea companiei și succesul unei tranzacții. De aceea, capitolul fiscal capătă o importanță tot mai mare în negocierile acestor vremuri. Investitorii caută predictibilitate și evită surprizele post-tranzacție, deci analiza fiscală a devenit o componentă esențială a due diligence-ului.
Ce înseamnă pentru cumpărător o companie?
Ce înseamnă pentru cumpărător o companie?
Pentru cumpărător, evaluarea se bazează pe multe cifre, traduse într-un tablou complet și transparent: EBITDA, perspective de creștere, riscuri fiscale potențiale, documentația prețurilor de transfer, tratamentul TVA, structura contractelor, expuneri aferente impozitelor salariale sau gradul de conformare cu noile obligații de raportare. O problemă identificată târziu poate conduce la ajustarea prețului, la introducerea unor mecanisme de garanții și despăgubiri sau, în cazuri extreme, la abandonarea tranzacției.
Transmiterea unui mesaj clar către investitori — că rezultatele raportate sunt sustenabile și că potențialul de creștere nu este afectat de riscuri ascunse — este crucială.
Într-o piață în care capitalul este din ce în ce mai selectiv, conformarea și acuratețea situațiilor fiscale rămân esențiale pentru creșterea valorii companiei.
Șase recomandări pentru un exit profitabil, la momentul și în condițiile dorite
Construiți compania ca și cum tranzacția va avea loc în curând, chiar dacă nu intenționați să vindeți acum. Investitorii acordă multipli mai mari companiilor care demonstrează consecvență pe parcursul mai multor exerciții financiare. Ideal, pregătirea pentru exit începe cu 24-36 de luni înainte de lansarea procesului, nu după apariția primului cumpărător.
2. Profesionalizați raportarea înainte ca investitorul să o ceară. Mulți antreprenori își gestionează afacerile pe baza unor indicatori operaționali urmăriți informal. Investitorii vor să vadă KPI-uri clare, forecast-uri, bugete, scenarii de creștere și explicații detaliate și bine documentate privind evoluția profitabilității. Valoarea care nu poate fi demonstrată este greu de monetizat.
Investiția antreprenorului într-o echipă de raportare financiară puternică va fi mică față de valoarea (mare) pe care ar putea să o lase pe masă, într-un exit, din cauza raportării insuficiente.
3. Definiți și testați din timp equity story-ul. Un investitor cumpără viitorul, nu trecutul. Antreprenorul trebuie să poată răspunde convingător la întrebări precum: de unde va veni următoarea fază de creștere, care sunt avantajele competitive sustenabile, de ce marjele pot fi menținute sau îmbunătățite, ce oportunități de extindere există?
Dacă răspunsurile nu sunt clare înainte de începerea procesului, este posibil ca nici investitorii să nu le considere credibile.
4. Eliminați dependența excesivă de fondator.
Una dintre cele mai frecvente preocupări ale investitorilor este modelul de companie „owner-centric”, în care fondatorul concentrează relațiile comerciale, deciziile strategice și know-how-ul operațional. Practica arată că o companie care funcționează independent de fondator este, de regulă, mai valoroasă decât una care depinde esențial de acesta.
Tratați fiscalitatea și conformarea ca pe un instrument creator de valoare.
Probleme fiscale, documentația incompletă privind prețurile de transfer, litigii potențiale, contracte insuficient documentate sau poziții fiscale neclare pot determina ajustări semnificative de preț în procesul de due diligence.
În timp ce o funcție fiscală puternică, procese fiscale robuste și documentația completă reduc percepția de risc și pot crește șansele obținerii evaluării dorite.
6. Realizați un „vendor due diligence” înaintea investitorilor.
Cu alte cuvinte, urmând modelul celor mai sofisticate companii, identificați vulnerabilitățile afacerii înainte ca acestea să fie descoperite de către un potențial cumpărător. Analiza independentă financiară, fiscală, juridică, de resurse umane, tehnică, operațională, de mediu etc. permite remedierea problemelor într-un moment în care antreprenorul încă deține controlul asupra procesului.
Acest demers îi poate recalibra așteptările privind valoarea companiei și chiar îl poate determina să amâne vânzarea pentru un moment ulterior remedierii riscurilor, ceea ce va susține o evaluare mai bună a afacerii.
Într-o piață în care capitalul este disponibil, dar mult mai selectiv, investitorii recompensează performanța, dar și capacitatea de a o explica, documenta și prezenta. Valoarea unei companii nu este determinată exclusiv de ceea ce s-a realizat până în momentul anunțului de vânzare, ci și de încrederea pe care o inspiră aceasta în privința viitorului.
O afacere pregătită pentru exit este, în ultimă instanță, o afacere pregătită pentru următoarea etapă de creștere, indiferent de momentul tranzacției.
