Cum variază impozitarea veniturilor în funcție de statutul fiscal?
Implementarea recentă a Legii 202/2026 a adus pe scena juridică și financiară din România o nouă categorie de instrumente de economisire, cunoscute sub denumirea de conturi de economii și investiții (CEI). Aceste structuri financiare au fost detaliate într-un comunicat oficial transmis către comunitatea antreprenorială, în special către StartupCafe, de o firmă de consultanță specializată.
Bani de buzunar la Penny: Cum poți câștiga zilnic fără să ai experiență?
Bursa de Valori București spulberă estimările: profitul anual a fost depășit în doar nouă luni
Românii reușesc să-și plătească facturile, dar rămân fără economii
Omer Tetik: Menținerea ratingului de țară cere un buget credibil și reducerea deficituluiExplicațiile oferite pun accent pe diferențele majore de tratament fiscal dintre variantele existente, precum și pe condițiile stricte de acces la lichidități, care sunt legate exclusiv de pensionare sau de atingerea vârstei de 65 de ani.
Conform analizei efectuate de Mitel Spătaru, Tax Partner la Crowe România, legislația actuală autorizează deschiderea a două categorii distincte de conturi: CEI-S, care beneficiază de un regim de scutire fiscală, și CEI-D, care operează pe baza deductibilității contribuțiilor. Este permis ca o singură persoană să dețină simultan ambele tipuri de conturi, fie la același administrator, fie la mai mulți operatori autorizați.
Totuși, există o rigiditate procedurală importantă: alegerea tipului de cont este irevocabilă, stabilindu-se o singură dată, la momentul inițial al deschiderii contului, fără posibilitatea unei conversii ulterioare.
În cazul variantei CEI-S, mecanismul fiscal acționează la etapa retragerii fondurilor. Contribuțiile sunt efectuate de titular, iar sumele scoase din cont, în condițiile legale, nu suferă nicio retenție la sursă în cadrul impozitului pe venit și nici nu se integrează în baza de calcul pentru contribuțiile sociale obligatorii.
Opusul acestei scheme este reprezentat de conturile CEI-D, unde avantajul fiscal se realizează la momentul alimentării. Aici, contribuțiile pot fi deduse din impozit sau beneficiază de regimul aplicabil cheltuielilor suportate de angajator. La momentul retragerii, însă, se datorează un impozit final de 10% asupra întregii sume extrasă.
Regimul veniturilor generate intern în aceste conturi variază în funcție de statutul fiscal al administratorului. Pentru conturile gestionate de rezidenți fiscali români sau de nerezidenți cu sediu permanent în România, profiturile obținute pe durata deținerii sunt clasificate ca venituri din investiții neimpozabile.
Această structură permite reinvestirea câștigurilor în interiorul contului, respectând regulile de eligibilitate ale instrumentelor financiare. Implementarea practică a acestor norme este condiționată de reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).
Administrarea acestor portofolii revine băncilor și societăților de servicii de investiții financiare (SSIF) autorizate.
ASF are obligația de a publica reglementările de aplicare în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
Administratorii vizați de dispozițiile tranzitorii dispun de același termen de 90 de zile pentru conformare, fiind necesară respectarea tuturor cerințelor înainte de a oferi serviciul comercial.
Prin urmare, intrarea în vigoare a normelor fiscale nu echivalează automat cu disponibilitatea imediată a produsului pe piață.
Există o regulă specifică pentru situația în care conturile sunt administrate de nerezidenți fiscali care nu au un sediu permanent în România.
În acest caz, veniturile realizate pe durata deținerii se supun regimului fiscal aplicabil veniturilor din străinătate, în timp ce sumele retrase beneficiază de o scutire totală la plata impozitului pe venit în România.
Această distincție impune verificarea atentă a rezidenței fiscale a administratorului înainte de aplicarea oricăror reguli specifice conturilor administrate teritorial în România.
Pentru salariații și pentru persoanele fizice care își desfășoară activitatea independent (PFA), facilitățile fiscale sunt integrate direct în calculul impozitului.
Ce implicații complexe au beneficiile pentru angajatori?
Salariații care contribuie din fonduri proprii la conturile CEI-D pot deduce aceste sume la calculul impozitului pe venituri din salarii, la locul unde au funcția de bază.
Deducerea este recunoscută pentru luna în care plata a fost efectuată, pe baza documentelor justificative emise de administrator. Aceste documente trebuie să conțină identificarea persoanei fizice, data decontării tranzacției, valoarea exactă a contribuției și tipul contului.
Pentru persoanele care obțin venituri din activități independente și determină venitul net anual în sistem real, contribuțiile proprii la CEI-D devin cheltuieli deductibile, condiție esențială fiind corelarea facilității cu documentele de plată și evidența contabilă.
Implicațiile pentru angajatori sunt complexe și legate de pachetul de beneficii. Companiile pot finanța conturile CEI-D pentru angajații proprii, la locul unde aceștia au funcția de bază, cu condiția ca acest beneficiu să fie prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul intern.
Contribuțiile angajatorului sunt incluse în plafonul lunar cumulat de 33% din salariul de bază, alături de alte beneficii extrasalariale cu regim fiscal favorabil. Astfel, suma disponibilă pentru CEI-D depinde de beneficiile deja acordate. Angajatorul stabilește ordinea includerii acestora în plafon și trebuie să monitorizeze lunar încadrarea.
Contribuțiile se consideră venituri ale lunii în care se efectuează plata, iar partea care depășește limitele legale intră în sub incidența tratamentului fiscal aplicat veniturilor asimilate salariilor.
Un aspect crucial este impozitarea retragerilor din conturile CEI-D. Noul cadru legal stabilește un impozit în cotă de 10% asupra sumelor retrase. Baza de calcul nu este doar câștigul investițional, ci suma totală retrasă, care include și contribuțiile inițiale acumulate. Ca exemplu concret, la o retragere de 100.000 de lei, impozitul pe venit va fi de 10.000 de lei, iar suma netă rămasă la dispoziția titularului va fi de 90.000 de lei.
Plătitorul de venit are obligația de a calcula și reține acest impozit la plată, virându-l până la data de 25 inclusiv a lunii următoare. Este extrem de important de reținut că sumele retrase din CEI-D sunt excluse din sfera veniturilor din investiții supuse contribuției de asigurări de sănătate (CASS).
Accesul la fonduri este condiționat strict de pensionare sau de vârstă.
Contribuțiile pot fi efectuate până la deschiderea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată ori pensie de invaliditate, sau până la împlinirea vârstei de 65 de ani, în funcție de evenimentul care apare primul.
Din acel moment, sunt permise retragerile la cererea titularului, în cuantumul solicitat. Această limitare temporală este relevantă pentru persoanele care ar putea avea nevoie de economii înainte de îndeplinirea condițiilor legale.
Persoanele fizice au la dispoziție un instrument suplimentar de economisire, alături de deja cunoscutele contribuții la Pilonul II și Pilonul III (contribuțiile la fondurile de pensii facultative).
Un aspect pozitiv este că aceste facilități nu au un plafon individual, spre deosebire de contribuțiile la fondurile de pensii facultative și primele de asigurare voluntară de sănătate sau serviciile medicale furnizate sub formă de abonament.
Recomandarea Crowe România pentru angajatorii care doresc să acceseze această facilitate este să își revizuiască politicile de beneficii acordate salariaților, cu documentarea corespunzătoare. Pentru titulari, alegerea între CEI-S și CEI-D trebuie corelată cu situația fiscală proprie, momentul accesului la bani și costurile administratorului.
De asemenea, la accesarea facilităților fiscale, deși sunt un beneficiu atractiv, trebuie luat în considerare și faptul că nu avem garanția unui randament sigur: portofoliul rămâne expus riscurilor specifice instrumentelor în care sunt investiți banii, ca orice alte instrumente disponibile pe piața de capital.
