Taxe
Taxe

România intră într-o recesiune de ajustare: ce spun economiștii Raiffeisen

De Diana Tudose 20.11.2026

Cum a reușit România să prindă pasul?

Analiza recentă a Raiffeisen Bank International (RBI), condusă de economistul-șef Gunter Deuber, conturează o imagine complexă a conjuncturii economice din România. Suntem într-o fază de recalibrare structurală, o perioadă de ajustare fiscală inevitabilă.

Deși aceasta încetinește ritmul expansivist pe termen scurt, ea pregătește terenul pentru integrarea completă în spațiul monetar european. Paradoxal, în timp ce economia generală trece prin aceste corecții, sectorul financiar-bancar local rămâne solid. Conform proiecțiilor RBI, România are potențialul de a se clasifica pe locul trei în Europa Centrală și de Sud-Est până la finalul acestui deceniu.

Diagnosticul cercetătorilor Raiffeisen arată că România a urcat pe locul secund la nivel regional, egalând ritmul de convergență economică al Poloniei pe termen lung, chiar dacă punctul de plecare a fost mult mai modest. Totuși, mecanismul de dezvoltare tradițional, susținut de măsuri fiscale prociclice, a atins plafonul.

Datele istorice relevă un deficit bugetar mediu de -5,9% din PIB începând cu 2015, în contrast cu o medie de -3,9% în statele comparabile din Europa Centrală.

De ce nu e criza de acum ca în 2008?

Această stimulare agresivă a consumului intern a depășit capacitatea reală de producție, generând o scurgere a veniturilor către importuri și adâncind simultan deficite bugetare și de cont curent.

Gunter Deuber subliniază o diferențiere crucială față de criza financiară globală din 2008. Atunci, corecția a vizat balanțele sectorului privat; astăzi, presiunea se exercită asupra sectorului public. Specialistul definește această situație drept o „recesiune de ajustare” specifică administrativ-fiscală. Prognoza oficială a RBI pentru anul curent anticipă o mică retragere a produsului intern brut, de ordinul a -0,2%. Este o estimare revizuită optimist comparativ cu scenariile anterioare care previzau un declin de -0,5% sau -0,7%.

Pe termen mediu, recuperarea va fi graduală: o creștere modestă de 1,5% în anul următor, stabilizându-se ulterior la un interval de 2,7% – 2,8% spre anii 2027-2028.

Cât de gravă ar fi pierderea ratingului?

Deuber avertizează că revenirea la ritmurile dinamice de 4-5% din trecut este improbabilă; noul echilibru macroeconomic va susține o expansiune sustenabilă situată între 2,5% și 3%.

Un alt subiect de dezbatere vizează statutul de rating al României. Dacă agențiile de rating ar elimina statusul de „recomandat investițiilor” (investment grade), impactul imediat asupra piețelor financiare ar fi relativ limitat.

Argumentul RBI este că evaluările externe au deja prețuit România aproape la nivelul entităților non-investment grade, iar randamentele actuale reflectă acest risc perceput. Nu se anticipează o panică de vânzări în următoarele șase până la nouă luni. Totuși, o astfel de retrogradare ar impune o presiune suplimentară asupra clasei politice, accelerând necesitatea implementării reformelor anunțate.

Perspectiva pe termen lung deschide ușa către aderarea la zona euro, o mișcare vizată odată ce etapa actuală de consolidare fiscală se va încheia, probabil în orizontul 2028-2029. Analiza structurală a sistemului bancar indică o proximitate mai mare față de profilul Croației decât al Bulgariei, în special datorită faptului că instituțiile cu capital străin dețin 63,2% din totalul activelor financiare.

Ce câștigăm la aderarea în zona euro?

Intrarea în moneda unică ar permite băncilor să refinanțeze portofoliile românești prin emisiuni de obligațiuni garantate (covered bonds) pe piețele europene, la costuri semnificativ mai mici.

Consecvența directă ar fi o reducere a dobânzilor la creditele ipotecare cu 2 până la 3 puncte procentuale, beneficiind clienții finali.

Datele Raiffeisen Research evidențiază un potențial neexploitat de dimensiuni considerabile în sectorul bancar.

De ce sectorul bancar românesc rămâne solid în faza de recalibrare?

Rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE) pentru băncile românești se situează la 15-16%, un nivel superior mediei regionale ECE/ESE și substanțial mai ridicat decât în zona euro, unde indicatorul rămâne sub 10%.

Piața prezintă o penetrare redusă a creditelor ipotecare și un raport al activelor bancare la PIB de doar 51%. Acest indicator are marjă de creștere spre 55% în scenariul de bază sau până la 65% într-un scenariu accelerat, valabil până în 2030. Comportamentul conservator al populației, cu investiții minime pe piețele de capital, confirmă existența unui spațiu larg de absorbție a fondurilor.

Proiecțiile sugerează că activele totale ale sectorului bancar ar putea depăși pragul de 300 de miliarde de euro până în 2030.

Profitul net agregat al instituțiilor financiare ar urma să depășească cel al Ungariei încă din 2027, atingând o sumă de 4 miliarde de euro în 2030, ceea ce ar consolida poziția României pe plan regional.

Citește versiunea completă