Povara facturilor la energie: Românii cheltuiesc o parte uriașă din venituri pentru întreținere

Care este situația la nivel european?

Costurile ridicate ale utilităților au transformat factura de energie într-o sursă majoră de stres pentru bugetele familiilor din România, Bulgarie și Grecia.

Conform analizelor realizate de Asociația Energia Inteligentă, o proporție cuprinsă între 30% și 40% din gospodăriile din aceste țări alocă peste 10% din veniturile lor lunare exclusiv pentru consumul de energie.

Acest nivel de cheltuială transformă accesul la servicii energetice într-o povară structurală, care afectează semnificativ calitatea vieții.

Dumitru Chisăliță, președintele organizației, atrage atenția asupra faptului că această formă de sărăcie energetică rămâne adesea invizibilă în statisticile oficiale, forțând totuși familiile implicate să taie din alte cheltuieli esențiale pentru supraviețuire.

Definiția utilizată de AEI pentru calcularea acestui indicator include toate costurile asociate cu funcționarea unei locuințe, cum ar fi electricitatea, gazul natural, energia termică centralizată și diversele tipuri de combustibili. Liderul asociației subliniază existența unei categorii de sărăcie care nu se reflectă imediat în datele macroeconomice, dar se manifestă concret în fiecare plată efectuată.

Situația nu neapărat implică o lipsă totală de venituri sau o sărăcie extremă, ci se definește prin momentului în care despunerea cu energie depășește pragul critic de 10% din câștigurile gospodăriei.

Dincolo de această limită, energia încetează a mai fi un serviciu standard și devine o presiune constantă asupra bugetului familial.

Estimările prezentate sugerează că, la nivel european, realitatea este mai severă decât indică cifrele oficiale referitoare la incapacitatea de a încălzi locuința.

Aproximativ 17-22% dintre gospodăriile din Uniunea Europeană ar depăși acest prag critic, reprezentând zeci de milioane de familii pentru care costurile energetice nu mai sunt un element obișnuit al traiului, ci o tensiune permanentă.

În estul și sud-estul continentului, inclusiv în România, Bulgaria și Grecia, proporția celor afectați se situează între 30% și 40%.

Diferă situația în restul Europei?

Pentru familiile cu venituri modeste, factura de energie poate absorbi între 15% și 20% din bugetul total, fenomen amplificat de veniturile mici, izolarea termică deficitară a clădirilor și sistemele de încălzire vechi și ineficiente.

Situația variază considerabil în alte zone ale Europei.

În Spania și Portugalia, se estimează că între 20% și 25% dintre gospodării depășesc limita de 10%, o problemă alimentată de nivelul veniturilor, starea tehnologică a clădirilor și fluctuațiile mari ale prețurilor la electricitate.

În contrast, în state precum Finlanda, Danemarca și Luxemburg, proporția scade la o valoare între 5% și 10%, chiar dacă tarifele la energie nu sunt neapărat mai mici.

Această diferență este explicată prin veniturile superioare, eficiența energetică ridicată a parcărilor locative și mecanismele robuste de protecție socială existente.

Chisăliță observă că instituțiile europene măsoară sărăcia energetică și prin indicatori precum imposibilitatea de a menține temperatura corespunzătoare în locuință. Totuși, această metodologie nu captează pe acei cetățeni care reușesc să-și plătească facturile, dar fac acest lucru sacrificând alte necesități vitale.

Pragul de 10% este considerat mai revelator, deoarece evidențiază familii care, deși au căldură, renunță la economii, vacanțe sau cheltuieli pentru sănătate și educație. Aceasta este descrisă drept „sărăcia invizibilă a clasei medii inferioare”, o vulnerabilitate economică care generează tensiuni sociale pe termen lung.

Perioada 2022-2023 a demonstrat fragilitatea echilibrului energetic, numărul gospodăriilor care alocă peste 10% din venituri pentru energie având o creștere bruscă în mai multe state europene. Fără schemele de plafonare a prețurilor și sprijinul public, proporția afectată ar fi fost chiar mai mare. Deși subvențiile oferă un respiro temporar, ele nu rezolvă cauzele profunde ale problemei. Sărăcia energetică rezultă din interacțiunea complexă dintre venituri insuficiente, un parc locativ vechi și ineficient, dependența de combustibili volatili și inegalitățile regionale.

În Europa Centrală și de Est, milioane de locuințe construite înainte de 1990 suferă pierderi masive de căldură, în timp ce în sud, clădirile nu sunt adaptate la extremele climatice, iar în vest, costul ridicat al vieții erodează veniturile disponibile.

Pragul de 10% nu este doar o statistică, ci o linie morală ce delimitează un cost suportabil de o povară insuportabilă.