Investițiile imobiliare în România: de la randamente de 20% la tranzacții de peste 1 miliard de euro
Cum arăta piața în anii '90, la stadiul inițial?
Transformarea pieței imobiliare din România: de la randamente de peste 20% la tranzacții de miliarde
Analiza publicată de Colliers cu ocazia a 30 de ani de prezență în România dezvăluie o evoluție spectaculoasă a sectorului imobiliar local.
După trei decenii de dezvoltare, piața a atins volume anuale apropiate de un miliard de euro în perioadele de vârf, cu tranzacții individuale de sute de milioane de euro și o compoziție a bazelor de investitori mult mai diversă, în care capitalul autohton câștigă teren.
Consultanții subliniază că diferența față de începuturile pieței este enormă: atunci, investitorii instituționali erau aproape inexistenți, iar oferta de clădiri moderne adecvate pentru investiții era extrem de redusă.
Traseul parcurs de piața românească a inclus etape de boom, o criză severă, o perioadă de redresare și, mai recent, o ajustare a prețurilor provocată de creșterea costurilor de finanțare. În prezent, piața este considerată mai bine capitalizată și mult mai rezistentă la șocuri economice.
În domeniul investițiilor imobiliare, nivelul randamentelor funcționează ca un indicator al percepției riscului: când riscul perceput scade și concurența pentru active crește, randamentele tind să coboare, iar prețurile să urce.
Trecerea României de la randamente de peste 20% la începuturile pieței la niveluri de o singură cifră ilustrează schimbarea radicală a viziunii investitorilor în ultimii 30 de ani.
În anii 1990, sectorul se afla la stadiul inițial. Existau puține clădiri moderne de birouri, centre comerciale sau spații logistice disponibile pentru cumpărare în scopul investiției; majoritatea tranzacțiilor vizau terenuri, achiziții de companii sau clădiri destinate uzului propriu.
Un punct de cotitură a fost atins în 2003, când Opera Center și Europe House au fost cumpărate de fondurile austriece CA Immo și Europolis, la un randament de aproximativ 12,5%.
Aceste operațiuni au semnalat intrarea României pe radarul investitorilor instituționali.
Până la acel moment, piața era controlată de câțiva investitori privați, inclusiv grupuri israeliene, care cumpărau clădiri mici de birouri la randamente cuprinse între 18% și 22%.
Aceste niveluri ridicate reflectau riscul perceput de investitori la acea vreme.
În doar câțiva ani, însă, creșterea economică și perspectiva aderării la Uniunea Europeană au transformat rapid această percepție și au atras capital străin în volum crescut.
Robert Miklo, Partner și Head of Capital Markets la Colliers, comentează: Comparând piața de acum 30 de ani cu cea de astăzi, deosebirea este uriașă. În trecut existau foarte puține clădiri potrivite pentru investiții mari. În prezent, avem tranzacții de sute de milioane de euro, investitori locali capabili să cumpere portofolii semnificative și o piață care a traversat mai multe crize și faze de creștere fără a se întoarce la fragilitatea inițială.
Acest lucru demonstrează cât de mult s-a maturizat sectorul.
Între 2004 și 2006, piața a înregistrat o expansiune rapidă.
Valoarea tranzacțiilor a atins aproximativ 850 de milioane de euro în 2006, iar la investitorii austrieci, printre primii jucători internaționali prezenți în România, s-au adăugați capitaluri din Marea Britanie, Germania, Franța și Australia.
Tot în 2006, Immoeast a achiziționat Polus Center din Cluj pentru peste 200 de milioane de euro, prima tranzacție imobiliară din România care a depășit acest prag.
În acea perioadă, segmentul de birouri concentra cea mai mare parte a interesului investitorilor, în timp ce logistica rămânea un domeniu aproape ignorat. Situația s-a schimbat complet în prezent, dar la acea dată birourile dominau preferințele. Aderarea la Uniunea Europeană a accelerat și mai mult dinamica pieței.
În 2007, volumul tranzacțiilor a ajuns la aproximativ 1,5 miliarde de euro, un nivel care nu a mai fost atins timp de peste un deceniu.
Tot atunci, America House a fost vândută către Natixis pentru 120 de milioane de euro, la un randament de 5,5%, cel mai scăzut înregistrat până atunci în România. La acel moment, acest randament se număra printre cele mai scăzute din regiunea Europei Centrale și de Est.
Scăderea de la niveluri de două cifre la 5,5% într-un interval de doar câțiva ani arată cât de rapid s-a transformat percepția investitorilor asupra pieței locale.
Acest randament de 5,5% nu a mai fost egalat ulterior pe piața românească.
Criza financiară a schimbat brusc peisajul. În 2009, valoarea tranzacțiilor a coborât la aproximativ 100 de milioane de euro, cu o scădere de circa 90% față de anul anterior.
De ce a devenit piața mai stabilă după 2014?
Nu au dispărut doar cumpărătorii; proprietarii și investitorii au început să evalueze activele foarte diferit. În aceste condiții, multe tranzacții au rămas neîncheiate, iar piața a fost aproape blocată timp de câțiva ani. Anii de criză au transformat însă și profilul participanților.
Au apărut cumpărători dispuși să achiziționeze active la prețuri reduse, iar jucători precum NEPI au folosit această fereastră pentru a-și construi portofolii importante.
Piața care a ieșit din criză era mai bine capitalizată, cu investitori mai ancorați pe termen lung și mai puțin dependentă de fluxurile de capital care intrau și ieșeau rapid din România în funcție de contextul extern.
Începând din 2014, piața a intrat într-o fază mai stabilă.
Volumul anual al tranzacțiilor a urcat din nou aproape de un miliard de euro, iar în anii următori activitatea s-a menținut, în general, între aproximativ 650 și 900 de milioane de euro.
Diferența față de boom-ul din 2007 a fost însă structura bazelor de investiție: piața nu mai depindea exclusiv de capitalul occidental, iar investitorii regionali și locali au început să joace un rol tot mai important.
Pentru prima dată, piața a dobândit o bază mai stabilă de capital local și regional, capabilă să susțină tranzacții inclusiv în perioadele în care apetitul investitorilor occidentali scădea.
Această evoluție a diminuat dependența de fluxurile de capital provenite din marile centre financiare europene și a făcut piața mai puțin vulnerabilă la schimbările bruște de sentiment extern.
În aceeași perioadă, maturizarea s-a extins dincolo de segmentele de birouri și retail.
În 2018, Europolis Park, unul dintre cele mai importante proiecte logistice din apropierea Bucureștiului, a fost tranzacționat pentru aproximativ 200 de milioane de euro, stabilind un reper pentru segmentul industrial și logistic. Această evoluție este cu atât mai semnificativă cu cât, cu doar un deceniu înainte, logistica era încă un segment aproape ignorat de investitori.
Un moment simbolic a fost atins în 2022, când piața a înregistrat un volum de aproximativ 1,25 miliarde de euro, cel mai bun an de după criza financiară. Cea mai mare tranzacție a fost vânzarea portofoliului CA Immo către Pavăl Holding, pentru 377 de milioane de euro, cea mai mare tranzacție imobiliară din România.
Dacă recordurile din anii 2000 erau stabilite de capital internațional, operațiunea din 2022 a demonstrat că investitorii români au ajuns să cumpere active de dimensiuni comparabile cu cele ale marilor fonduri externe.
Robert Miklo explică: Una dintre cele mai importante schimbări este prezența mult mai mare a capitalului local și regional în piață. Nu mai suntem la fel de dependenți de deciziile investitorilor din marile centre financiare din Europa. Investitorii români pot susține acum tranzacții mari și, de multe ori, privesc aceste active pe termen lung.
Acest lucru conferă pieței o mai mare stabilitate și o bază mai solidă atunci când contextul extern se modifică.
Pandemia a reprezentat un test critic pentru sectorul imobiliar, subliniază consultanții Colliers în raportul publicat. Deși primele luni ale anului 2020 au adus multă incertitudine și au amânat diverse decizii de achiziție, anul s-a încheiat cu tranzacții de aproape 900 de milioane de euro.
Cea mai mare operațiune a fost cumpărarea portofoliului de birouri NEPI Rockcastle de către AFI Europe, pentru 307 milioane de euro, una dintre cele mai mari tranzacții realizate pe piața locală de birouri.
Pandemia a modificat și criteriile de selecție a investitorilor.
Spațiile industriale și logistice, considerate mult timp mai puțin atractive decât birourile sau retailul, au devenit printre cele mai căutate active, susținute de explozia comerțului online și de necesitatea unor lanțuri de aprovizionare mai sigure.
În același timp, investitorii au devenit mai selecțivi la alegerea clădirilor de birouri sau a centrelor comerciale, diferențiind clar între proprietățile de calitate superioară și cele cu perspective mai slabe.
Creșterea ratelor de dobândă din 2022 – 2023 a adus un nou test pentru piața imobiliară. Costul mai mare al finanțării a exercitat presiune asupra prețurilor, iar valoarea tranzacțiilor a coborât spre 500 de milioane de euro în 2023, înainte de a reveni la aproape 700 de milioane de euro în 2024.
Față de criza din 2009, deosebirea a constatat faptul că nu au reapărut aceleași probleme legate de calitatea activelor sau aceeași teamă generală privind piața.
Chiriile s-au menținut sau au crescut în majoritatea segmentelor, iar ajustarea a fost în primul rând una de preț, pe măsură ce cumpărătorii și vânzătorii s-au adaptat la noile costuri de finanțare.
În 2025 și 2026, piața a început să se stabilizeze, pe măsură ce decalajul dintre prețurile cerute de vânzători și cele oferite de cumpărători s-a redus.
Un semnal pozitiv este că cele mai mari două tranzacții de birouri din 2025 au fost realizate de investitori locali, consolidând ideea că capitalul autohton a devenit un pilon esențial al pieței.