Buget Personal
Buget Personal

Indexarea pensiilor pentru 2027: Între promisiuni electorale și realitate economică?

De Cosmin Niță 09.11.2026

Puterea de cumpărare: Pensionarii vs. angajații?

Indexarea pensiilor în bugetul din 2027 pare să întrunească unanimitatea decidenților, deși totul depinde, în final, de procentul agreat.

Din păcate, statisticile uscate contrazic percepția publică privind impactul asupra puterii de cumpărare a pensionarilor din ultimii trei ani, o perioadă în care creșterea PIB a încetinit, devenind chiar negativă astăzi.

Analizând datele oficiale în termeni reali prezentate recent de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, utilizate pentru rectificarea bugetară, și pe baza situației raportate de Casa Națională de Pensii Publice la sfârșitul trimestrului III din 2026, reiese un contrast puternic. În timp ce angajații abia au ținut pasul cu rezultatul economic cumulat din ultimii trei ani, puterea de achiziție reală a pensionarilor a crescut cu mult peste avansul PIB.

În plus, Comisia consideră că nu există dovezi privind incompatibilitatea acestui sprijin cu piața internă.

Pensiile sunt plătite din contribuții de asigurări sociale, iar deficitul bugetar trebuie musai redus. În aceste condiții, fără o creștere a impozitelor, pensiile nu pot fi indexate.

Promisiunile din discursul public sunt una, iar posibilitățile reale ale bugetului sunt cu totul alta.

Cât ne costă cu adevărat pensiile?

Desigur, ar fi de dorit să majorăm ajutoarele sociale — deși, atenție, doar 80% merg către persoane în vârstă, cu o medie de 3.182 lei în septembrie 2026.

Însă cheltuielile cu pensiile au crescut masiv în ultimii ani, iar o nouă indexare ar adânci problema pe termen lung.

În primele trei trimestre ale acestui an, aproape 24 de miliarde de lei au fost transferate din bugetul de stat (inclusiv din impozit pe venit, dividende, TVA, accize etc.) pentru a acoperi o cincime din cele 120 de miliarde de lei cheltuite pentru pensii. Raportat la PIB, asta înseamnă aproximativ 1,2%, având un impact de 1,6 puncte procentuale asupra deficitului, care trebuie limitat la 6,24%.

Pentru a înțelege mai simplu mecanismul: pe măsură ce salariile cresc mai puțin decât pensiile, fără a fi taxate suplimentar, deficitul bugetului de asigurări sociale explodează. Gândiți-vă la saltul de la 6,4% la 14,4% în 2024 și de la -1,1% la 5,7% în 2025, efecte directe ale modului discutabil în care s-au recalculat pensiile de la 1 septembrie 2024, chiar în mijlocul campaniei electorale.

O indexare cu rata inflației de 7,3%, combinată cu o inflație medie de 4,6% prognozată pentru anul viitor de CNSP, ar duce creșterea reală a pensiilor pe ultimii patru ani la peste 14%. Prin comparație, avansul PIB ar fi de doar 3,3%, iar cel al salariilor reale de abia 2,2%.

Anul acesta, limitarea acestei tendințe s-a făcut cu greu și este imposibil de susținut pe termen lung, generând o scădere reală ușor mai accentuată pentru angajați decât pentru pensionari.

De ce ignorăm adevăratele drame sociale?

Între timp, creșterea pripită a pensiilor speciale ne-a costat și ne va costa sume uriașe în dobânzi și rate, mult după ce efectul electoral (pierdut în 2024) s-a risipit. Suntem oarecum obișnuiți cu asta, dar nu este deloc normal ca deficitul bugetului de stat — care reprezintă cam jumătate din bugetul general consolidat — să fie mai mare decât deficitul bugetar general consolidat de 6,24% menționat anterior.

În primul rând, trebuie să produci valoare reală (să crești economia, să susții PIB-ul, să stimulezi angajații) și abia apoi poți crește sustenabil pensiile.

De fapt, adevărata prăbușire a puterii de cumpărare nu o resimt pensionarii, care s-au retras din activitate, ci acei oameni care au fost forțați să renunțe la muncă din cauza conjuncturii economice.

Să privim spre șomeri: datele recente arată că rata șomajului BIM a trecut peste media UE (6,3% față de 6,2%). Sondajele privind bugetul de familie arată limpede că sărăcia extremă lovește familiile de șomeri (cu soți și copii în întreținere), nu gospodăriile de pensionari. Din cei aproximativ 256.000 de șomeri înregistrați oficial la ANOFM, doar 62.000 (adică 24%) primesc indemnizație.

Cu toate acestea, nu am auzit pe nimeni să se teamă mai întâi pentru indexarea salariilor din mediul privat (motorul pieței muncii) sau pentru ajutoarele de șomaj, și abia apoi pentru situația pensionarilor. Aceștia din urmă se descurcă în continuare cu peste 10% mai bine decât acum trei ani, indiferent cum a mers economia sau câți zeci de mii de muncitori și-au pierdut locurile de muncă.

Desigur, putem crește taxele pentru a urca pensiile. Însă o asemenea măsură ar ucide orice șansă de redresare economică și ar pulveriza principiul contributivității.

Citește versiunea completă