Facilități fiscale noi pentru conturile de economii și investiții destinate pensiei
Cum variază impozitarea veniturilor în funcție de rezidența fiscală?
Regimul fiscal inovator, instituit prin Legea 202/2026, introduce pe piața locală două categorii distincte de conturi destinate economisirii și investițiilor pe termen lung, cunoscute sub sigla CEI. Aceste instrumente financiare au ca scop principal facilitarea acumulării de fonduri pentru viitoarea pensie, oferind beneficii fiscale condiționate de tipul contului ales și de momentul retragerii sumelor.
Conform dispozițiilor legislative, accesul liber la lichidități este permis exclusiv după pensionarea de vârstă, obținerea pensiei anticipate sau de invaliditate, ori atingerea pragului de 65 de ani, evenimentul care se produce primul fiind cel decisiv pentru deblocarea banilor.
Mitel Spătaru, partener în departamentul de taxe la firma Crowe România, subliniază importanța alegerii corecte a tipului de cont la momentul inițierii. Legislația actuală autorizează deschiderea a două variante: conturile CEI-S, care beneficiază de un regim de scutire totală, și conturile CEI-D, care se bucură de regim de deductibilitate.
O persoană fizică poate deține simultan ambele categorii de conturi, fie la același administrator, fie la mai mulți agenți economici autorizați.
Totuși, expertul avertizează că decizia nu este reversibilă: odată deschis, tipul contului rămâne imutabil, nefiind posibilă convertirea sa într-o altă categorie în stadiul ulterior al relației contractuale.
În cazul variantelor CEI-S, avantajele fiscale se materializează la momentul retragerii fondurilor. Contribuțiile sunt versate de către titularul contului, iar sumele ridicate în condițiile legale prevăzute nu suferă nicio taxare prin impozitul pe venit și nici nu constituie baza de calcul pentru contribuțiile sociale obligatorii.
Pe de altă parte, pentru conturile CEI-D, beneficiul fiscal acționează la stadiul de alimentarea contului. Aici, contribuțiile efectuate de angajat sau de angajator pot fi deduse din impozitul pe venit, în funcție de regimul aplicabil. La momentul retragerii finale, se datorează un impozit final de 10% asupra totalului sumei extrase, indiferent de natura componentelor acesteia.
Tratamentul veniturilor generate în interiorul conturilor variază în funcție de rezidența fiscală a administratorului. Pentru instituțiile din România sau pentru entitățile nerezidente cu sediu permanent pe teritoriul național, veniturile obținute din investiții pe parcursul perioadei de deținere a contului sunt considerate neimpozabile.
Acest mecanism favorabil permite reinvestirea câștigurilor direct în cadrul contului, respectând regulile privind instrumentele financiare eligibile. Implementarea practică a acestor norme depinde, însă, de reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).
Conturile vor putea fi administrate de bănci și de societățile de servicii de investiții financiare (SIF) care dețin autorizația pentru gestionarea portofoliilor.
ASF are obligația de a publica normele de aplicare în termen de 90 de zile de la intrarea legii în vigoare.
Administratorii vizati de prevederile tranzitorii dispun de același termen de 90 de zile de la publicarea normelor pentru a-și adapta procedurile interne și pentru a respecta noile cerințe înainte de a oferi serviciul clienților.
Prin urmare, intrarea în vigoare a regimului fiscal nu echivalează automat cu disponibilitatea comercială imediată a produsului pe piață.
O regulă specifică a fost stabilită și pentru conturile administrate de entități nerezidente fără sediu permanent în România.
În această situație, veniturile realizate pe durata deținerii sunt tratate conform regimului aplicabil veniturilor din străinătate, în timp ce sumele retrase la final beneficiază de o scutire de la plata impozitului pe venit în România.
Ce implicații clare au aceste reguli pentru angajatorii?
De aceea, este esențială verificarea statutului de rezident al administratorului înainte de aplicarea regulilor prezentate pentru conturile administrate pe teritoriul României.
Pentru salariați și persoanele fizice autorizate (PFA), impactul fiscal este semnificativ.
Salariații care își alimentează contul CEI-D din fonduri proprii pot deduce aceste contribuții la calculul impozitului pe veniturile din salarii, la locul unde își desfășoară activitatea principală.
Deducerea se acordă pentru luna în care s-a efectuat plata, bazându-se pe documente justificative emise de administrator. Aceste acte trebuie să conțină datele identificatoare ale persoanei fizice, data decontării tranzacției, valoarea exactă a contribuției și tipul contului.
Pentru persoanele care obțin venituri din activități independente și calculează venitul net anual în sistem real, contribuțiile proprii la CEI-D devin cheltuieli deductibile, necesând corelarea cu evidența contabilă și documentele de plată.
Implicațiile pentru angajatori sunt, de asemenea, clare. Întreprinderile pot finanța conturile CEI-D pentru angajații lor, cu condiția ca acest beneficiu să fie stipulat în contractul individual de muncă sau în regulamentul intern. Contribuțiile versate de angajator sunt incluse în pachetul de beneficii extrasalariale care beneficiază de un regim fiscal favorabil, fiind supuse unui plafon lunar cumulat de maximum 33% din salariul de bază.
Acest plafon include și alte beneficii similare, deci suma disponibilă pentru CEI-D depinde de nivelul beneficiilor deja acordate. Angajatorul are obligația de a stabili ordinea includerii beneficiilor în plafon și de a monitoriza lunar respectarea limitelor legale. Contribuțiile sunt considerate venituri ale lunii în care se efectuează plata, iar excesul față de plafon intră sub incidența tratamentului fiscal aplicabil veniturilor asimilate salariilor.
Un aspect crucial al noilor reguli vizează impozitarea sumelor retrase din conturile CEI-D, care se face printr-un impozit în cotă unică de 10%. Baza de calcul este suma totală retrasă, care include atât contribuțiile acumulate, cât și eventualele câștiguri investiționale. Ca exemple concret, la o retragere de 100.000 de lei, impozitul de plată se ridică la 10.000 de lei, lăsând disponibilă o sumă netă de 90.000 de lei.
Plătitorul de venit are obligația de a calcula, reține și vira acest impozit până la data de 25 inclusiv a lunii următoare. Este de reținut că sumele extrase din CEI-D sunt excluse din sfera veniturilor din investiții supuse contribuției de asigurări de sănătate (CASS).
Accesul la fonduri este strict condiționat de pensionare sau de atingerea vârstei de 65 de ani.
Contribuțiile pot fi efectuate până la deschiderea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, anticipată sau de invaliditate, ori până la împlinirea vârstei de 65 de ani.
Din acel moment, titularul poate solicita retrageri în cuantumul dorit. Această restrictemporală este relevantă pentru cei care ar putea avea nevoie de lichidități înainte de îndeplinirea criteriilor legale.
Facilitățile fiscale descrise au ca dublu scop stimularea investițiilor personale și alinierea presiunii asupra sistemului public de pensii.
Persoanele fizice primesc astfel un nou instrument de economisire, alături de contribuțiile la Pilonul II și Pilonul III. Un avantaj major constă în absența unui plafon individual, spre deosebire de contribuțiile la fondurile de pensii facultative sau primele de asigurare voluntară de sănătate. Recomandarea Crowe România pentru angajatori este revizuirea politicilor de beneficii, însoțită de o documentare riguroasă.
Pentru titulari, alegerea dintre CEI-S și CEI-D trebuie făcută în funcție de situația fiscală personală, momentul accesului la bani și costurile administratorului. Deși facilitățile sunt atractive, ele nu garantează un randament sigur, portofoliul rămânând expus riscurilor pieței de capital, la fel ca orice alt instrument de investiții.