Economiștii: România are nevoie de stabilitate fiscală timp de cinci ani
Cum afectează taxele încasările și sectoarele cheie?
Stabilitatea fiscală pe termen mediu este esențială pentru reconstruirea încrederii pieței
Analiza recentă elaborată de consultanții de la Frames subliniază necesitatea unei perioade de calm fiscal, cuprinsă între trei și cinci ani, în care România să evite majorările de impozite și taxe. Această pauză strategică este văzută ca o condiție prealabilă pentru readucerea capitalului străin și oferirea companiilor locale a certitudinii de care au nevoie pentru a-și extinde activitatea.
Experții recomandă instituirea, prin act normativ, a unui moratoriu fiscal, însoțit de crearea unui organ consultativ de specialitate atașat Guvernului, care să includă în componența sa vocile celor mai mari plătitori de impozite precum și ale întreprinderilor mici și mijlocii.
Aceste propuneri se inscriu în dinamica elaborării bugetului de stat pentru anul 2027, într-un moment marcat de o istorie recentă în care sectorul privat a suportat o serie de ajustări fiscale frecvente.
În ultimii ani, firmele au fost supuse unor modificări constante ale cadrului legislativ, inclusiv schimbări ale reglementărilor pentru microîntreprinderi și apariția unor noi obligații fiscale.
Perspectiva specialiștilor de la Frames este că volatilitatea din domeniul fiscal s-a transformat într-o barieră majoră pentru fluxul de capital, tocmai în faza în care economia națională trebuie să comprimă deficitul bugetar și să identifice vectori noi de creștere. Este exprimat un avertisment conform căruia intervențiile fiscale implementate unilateral, fără o consultare prealabilă a actorilor economici, tind să genereze efecte nedorite, ducând paradoxal la scăderea încasărilor statului.
Traiectoria impozitării dividendelor: o creștere exponențială
Un indicator clar al acestei instabilități este evoluția impozitului aplicat dividendelor, care a înregistrat o multiplicare de peste trei ori de la începutul anului 2022 până în prezent. Concret, cota fiscală a urmat o scară ascendentă, trecând de la 5% la 8% în exercițiul 2023, urcând apoi la 10% în 2025 și atingând nivelul de 16% în 2026.
Pe același orizont temporal, pragul de venit care definea statutul de microîntreprindere a suferit o erodare progresivă, coborând de la o limită de un milion de euro la doar 100.000 de euro, în timp ce regulile de calcul a impozitului au fost revizuite de mai multe ori.
Alte modificări structurale au inclus majorarea cotei standard a TVA de la 19% la 21%, ajustarea cotelor reduse, instituirea unui impozit minim calculat pe baza cifrei de afaceri, precum și revenirea în legislație a impozitului pe construcțiile speciale, cunoscut în limbajul comun drept „taxa pe stâlp”. Adrian Negrescu, managerul entității Frames, sintetizează această realitate notând că, în spațiul de cinci ani, impozitul pe dividente a urcat în trei trepte distincte, regulile pentru microfirmе au fost rescrise repetat, iar sarcina TVA s-a intensificat.
El subliniază imposibilitatea pentru un antreprenor de a elabora un plan strategic pe termen mediu într-un mediu în care regulile se schimbă anual. În opinia sa, incertitudinea a devenit ea însăși o formă de impozitare, posibil cea mai oneroasă dintre toate.
Impactul direct asupra încasărilor și sectorilor cheie
Raportul Frames detaliază mai multe domenii economice în care schimburile legislative au avut un ecou negativ asupra performanței companiilor. În sectorul gambling-ului, Ordonanța de Urgență 7/2026 a mutat competența decizională la nivelul autorităților locale, care decid dacă permit desfășurarea activităților de jocuri. Datele furnizate de consultanți arată o prăbușire a volumului de licențe: în intervalul februarie-mai 2026, au fost aprobate doar 2.337 de aparate, în contrast cu circa 19.000 în aceeași perioadă din 2025, o retragere de aproximativ 88%.
Simultan, veniturile din taxele de autorizare s-au micșorat de la 485 de milioane de lei la 300 de milioane de lei, o scădere de aproape 40%.
Specialiștii argumentează că noile proceduri au creat blocaje birocratice, având în vedere că doar 90 dintre cele aproximativ 3.100 de unități administrativ-teritoriale și-au asumat responsabilitatea de a emite hotărâri în această materie. Un alt caz emblematic este cel al pieței imobiliare, unde cota TVA pentru locuințele noi a atins pragul de 21%.
Calculul arată că pentru un apartament cu o valoare de bază de 100.000 de euro, diferența fiscală între o cotă de 9% și una de 21% reprezintă 12.000 de euro, dacă toată majorarea este transferată către cumpărător.
De ce prăbușesc investițiile străine directe?
Această creștere intervine într-un context în care tranzacțiile de apartamente au înregistrat o scădere de aproape 9% în prima jumătate a anului, conform statisticilor citate. Frames avertizează că o presiune fiscală mai mare, aplicată unei piețe deja în regres, amenință simultan activitatea dezvoltatorilor și potențialul de încasare a statului.
Atenția este îndreptată și spre industria automotive, unde producția de autoturisme a înregistrat o scădere de aproape 13% în prima jumătate a perioadei, cu un declin specific de 18% pentru marca Dacia. Deși o parte din cauze derivă din dinamicii pieței continentale, analiza identifică și efectul cererii interne slabe, al amânării programelor de susținere și al absenței unei strategii industriale coerente.
„Taxa pe stâlp” ca simbol al incertitudinii
Frames identifică impozitul pe construcțiile speciale drept unul dintre cele mai elocvente exemple de volatilitate fiscală. Istoricul său este fragmentat: a fost introdus în 2014, abrogat începând cu 2017 și reactivat în 2025. Acest impozit impacă investițiile în rețele electrice, sisteme de conducte, infrastructuri de telecomunicații (antene), parcuri eoliene și stații fotovoltaice.
Conform analizei, provocarea nu stă doar în costul adăugat, ci în lipsa de previzibilitate pentru proiecte cu orizonturi de recuperare a investiției de 10 până la 20 de ani.
Adrian Negrescu descrie „taxa pe stâlp” ca pe un model de impozitare care descurajează tocmai tipul de investiții în infrastructură pe care statul le dorește. Investitorul nu se teme neapărat de o cotă de 1%, ci de incertitudinea privind natura impozitelor care vor apărea în anul următor.
Prăbușirea investițiilor străine directe
Una dintre cele mai alarmante tendințe relevate de Frames este cea a fluxurilor de investiții străine directe (ISD). După ce România a atragă aproape 7,9 miliarde de euro în 2025, fluxul net al ISD a scăzut brusc la 669 de milioane de euro în primele șase luni ale lui 2026, comparativ cu 3,72 miliarde de euro în perioada echivalentă din anul anterior.
În trimestrul al doilea din 2026, soldul net a devenit negativ, de -521 de milioane de euro, marcând cel mai scăzut nivel trimestrial din 2013, conform cifrelor din raport.
O altă dimensiune critică o constituie profiturile reinvestite, care au înregistrat o valoare negativă de aproximativ 1,1 miliarde de euro în prima jumătate a anului, semnificând că sumele repatriate din profituri au depășit cele reinvestite local.
Consultanții consideră că instabilitatea combinată cu volatilitatea politică a erodat încrederea investitorilor, deși factorii externi joacă, de asemenea, un rol. În acest scenariu, se avertizează că România riscă să piardă un motor vital al creșterii, tocmai când este obligată să reducă deficitul și să caute surse alternative de finanțare.
Propunerea moratoriului fiscal și a consiliului consultativ
Pentru a stabiliza contextul, experții Frames sugerează adoptarea, odată cu bugetul 2027, a unui moratoriu fiscal codificat în lege. Măsura ar implica înghețarea nivelului și structurii principalelor impozite pentru minimum trei ani, cu o țintă ideală de cinci ani. Excepțiile ar trebui justificate prin studii de impact publicate și anunțate cu cel puțin 12 luni înainte de intrarea în vigoare. Moratoriul ar trebui să conțină și mecanisme pentru eliminarea sau suspendarea taxelor considerate disincitative, precum impozitul pe construcțiile speciale. Adrian Negrescu pledează pentru un „pact fiscal” scris în lege, care să transmită un mesaj puternic investitorilor după ani de schimbări continue.
El notează că, deși nu implică costuri bugetare imediate, această măsură ar putea readuce miliardele de euro pierdute în acest an.
Deși programul de guvernare prevede un interval de cel puțin șase luni între anunțarea și aplicarea modificărilor fiscale, Frames consideră acest pas insuficient pentru a oferi predictibilitatea necesară investițiilor pe termen lung.
A doua componentă a propunerii vizează crearea unui Consiliu Consultativ Economic atașat prim-ministrului. Acesta ar fi format din reprezentanții celor mai mari contribuabili și ai organizațiilor patronale ale IMM-urilor. Reunirile periodice ar permite analizarea impactului măsurilor fiscale înainte de aprobarea lor. Sectoarele vizate includ automotive, construcții, imobiliare, energie, alimentară, băuturi și tutun. Dialogul structurat ar ajuta autoritățile să estimeze mai precis efectele asupra investițiilor, consumului, angajării și încasărilor. Structura nouă ar putea monitoriza respectarea moratoriului și semnalează modificările ad-hoc.
Negrescu subliniază că, în economiile occidentale, premierul interacționează constant cu industria nu pentru a primi ordine, ci pentru a înțelege consecințele deciziilor înainte de a le lua.