Economii
Economii

Cum declară și plătești taxele la întoarcerea în România cu economii din străinătate

De Diana Tudose 16.11.2026

Ca exemplu concret, pentru o persoană care a sosit la 1 ianuarie 2026 și a rămas fără întrerupere

Decizia de a reveni definitiv în țară nu înseamnă automat o sarcină fiscală suplimentară doar pentru că ai mutat banii strânși peste hotare sau pentru că deții încă o proprietate în alt stat. Totuși, după stabilirea rezidenței în România, pot apărea obligații de declarare și plată a impozitelor pentru veniturile generate de acești bani și bunuri. Aceste obligații depind de statutul tău de rezident fiscal, de tipul venitului și de tratatele internaționale între cele două state.

Un aspect esențial de înțeles este că transferul fondurilor dintr-un cont străin într-un cont românesc nu constituie, prin el însuși, un câștig fiscal nou. Legislația fiscală românească, în special articolele 59 și 130 din Codul fiscal, leagă obligația de plată de venitul obținut și de situația fiscală a persoanei, nu de momentul în care se mută economiile. Cu toate acestea, simpla mutare a banilor nu anulează o eventuală datorie legată de modul în care acești bani au fost generați. La fel, simpla deținere a unei locuințe în altă țară nu generează un impozit românesc pe venit. Dacă însă imobilul este închiriat sau vândut, venitul rezultat se analizează separat, iar pentru impozitul pe proprietate trebuie verificate și regulile statului în care se află bunul.

Determinarea rezidenței fiscale este pasul cheie pentru a înțelege unde trebuie declarate veniturile. Autoritatea Națională a Finanțelor (ANAF) verifică unde ai domiciliul și locuința permanentă, unde sunt concentrată familia și interesele economice și dacă petreci mai mult de 183 de zile în țară într-o perioadă de 12 luni. Simplul transfer al fondurilor nu stabilește rezidența. Pentru persoanele care devin rezidente prin declararea centrului vieții în România, obligația fiscală pentru veniturile din orice sursă începe din prima zi în care se face această declarație. Dacă rezidența rezultă din depășirea pragului de ședere, efectul începe din prima zi a soserii, nu din ziua depunerii formularului.

Ca exemplu concret, pentru o persoană care a sosit la 1 ianuarie 2026 și a rămas fără întrerupere, ziua a 183-a este 2 iulie. Dacă depășirea pragului de ședere este criteriul aplicabil, termenul pentru chestionarul de sosire se calculează de la 2 iulie, iar obligația fiscală stabilită prin ședere poate cuprinde veniturile de la 1 ianuarie.

Pașii practici de urmat la întoarcere includ mai multe acțiuni. În primul rând, verifică unde ai fost rezident fiscal înainte de plecare și ce obligații rămân în acea țară. Țara de proveniență, data plecării, veniturile și bunurile deținute pot schimba semnificația fiscală a întoarcerii. În al doilea rând, dacă vii în România, trebuie să depui chestionarul Z015 în cel mult 30 de zile după ce se împlinesc cele 183 de zile de ședere. Acest formular nu se depune la frontieră, ci poate fi trimis electronic prin Spațiul Privat Virtual. ANAF analizează actele depuse și trimite o notificare în termen de 30 de zile de la depunere.

În al treilea rând, pregătește documentele necesare pentru stabilirea rezidenței: actul de identitate, actele românești de ședere (dacă sunt cazul) și certificatul de rezidență fiscală din statul de proveniență, dacă îl deții. Acest certificat străin trebuie însoțit de o traducere autorizată în limba română. În al patrulea rând, păstrează dovezile care arată proveniența câștigului și traseul banilor până la contul tău din România. Pentru fiecare venit nou obținut din străinătate, verifică convenția fiscală dintre România și țara sursă. În al cincilea rând, declară veniturile străine pentru care ai această obligație prin Declarația unică 212, completând-o separat pentru fiecare țară și sursă de venit. Termenul general este 25 mai al anului următor; pentru veniturile din 2026, data limită este 25 mai 2027, conform regulilor cunoscute la data de 16 noiembrie 2026.

Documentele care dovedesc proveniența economiilor sunt critice. Aceste acte trebuie să lege suma câștigată de momentul intrării ei în contul străin și apoi de transferul în România. În funcție de sursa banilor, trebuie păstrate: contractele de muncă și fluturașii de salariu sau adeverințele de venit; declarațiile și deciziile fiscale din țara de proveniență, împreună cu dovada impozitului plătit acolo; extrasele contului străin și ordinele de transfer către contul românesc; contractele de vânzare și actele de moștenire ori de donație, când fondurile provin din aceste surse. Într-o verificare, ANAF urmărește proveniența și traseul sumei. Deși donațiile și împrumuturile reale pot fi surse neimpozabile, simpla descriere a unui transfer drept „cadou” nu înlocuiește dovezile necesare. Dacă autoritatea fiscală stabilește că un venit are o sursă care nu poate fi identificată, cota aplicabilă este de 70% din baza impozabilă ajustată.

Această cotă nu este o taxă pe economiile a căror proveniență poate fi dovedită.

Pentru activitățile independente și drepturile de proprietate intelectuală

Situația se schimbă dacă obții venituri noi după revenire. Dobânda, chiria sau câștigul din investiții nu se confundă cu economiile deja strânse. Pentru veniturile din străinătate care trebuie declarate în România, Declarația unică 212 se completează separat pentru fiecare țară și sursă, în termen de 25 mai al anului următor. Impozitul se calculează conform regulilor fiecărui tip de venit, nu pe baza sumei transferate în cont. Veniturile care intră în calculul contribuției la sănătate se adună pentru verificarea pragurilor de 6, 12 sau 24 de salarii minime. Cota contribuției este de 10% din baza anuală corespunzătoare pragului, nu automat 10% din toate economiile.

Pentru activitățile independente și drepturile de proprietate intelectuală, contribuția la pensie poate apărea de la un venit net cumulat de cel puțin 12 salarii minime; cota este de 25% din baza aleasă, care nu poate fi sub acest prag. Ca exemplu calculat exclusiv după reperele pentru veniturile din 2025: la o dobândă impozabilă de 25.000 de lei din străinătate, fără impozit plătit în țara sursă și fără alte venituri relevante, impozitul pe venit ar fi 25.000 × 10% = 2.500 de lei. Pragul de 6 salarii minime folosit de ANAF pentru 2025 a fost 24.300 de lei, astfel că baza contribuției la sănătate ar fi 24.300 de lei, iar contribuția 24.300 × 10% = 2.430 de lei. Totalul din acest exemplu este 4.930 de lei. Este important de reținut că pragurile folosite pentru 2025 nu se aplică automat veniturilor din 2026.

Un mecanism esențial pentru evitarea dublei impuneri este scăderea impozitului plătit în altă țară. Convenția fiscală dintre cele două state poate permite scăderea impozitului plătit în străinătate din cel datorat în România. Acest calcul se face separat pentru fiecare țară și fel de venit. Suma scăzută nu poate fi mai mare decât impozitul românesc aferent acelui venit. Luăm ca exemplu o dobândă impozabilă de 1.000 de lei; cota românească de 10% ar genera un impozit de 100 de lei. Dacă pentru aceeași dobândă ai plătit 40 de lei impozit în statul sursă și convenția permite scăderea, în România rămân 100 – 40 = 60 de lei de plată. Dacă ai plătit acolo 120 de lei, scăderea în România se oprește la 100 de lei, iar impozitul românesc rămas este zero; diferența de 20 de lei nu se scade din impozitul altui venit.

O convenție poate prevedea, în schimb, scutirea venitului în România, cu condiția declarării lui aici și a prezentării actelor justificative. Venitul exprimat în valută se transformă în lei la cursul mediu anual al Băncii Naționale a României. Convenția se verifică în funcție de țara din care vine venitul și de natura acestuia. Există o excepție importantă pentru salariul plătit de un angajator străin pentru muncă prestată efectiv în străinătate: acesta nu este impozabil și nu se declară în România. Dacă însă munca este efectuată fizic din România sau salariul provine de la un angajator român ori de la un sediu permanent românesc, regula se verifică separat.

Înainte de plecare din țara de rezidență anterioară, este crucial să verifici ultima declarație fiscală, taxele pentru bunurile pe care le păstrezi și regulile aplicabile veniturilor pe care le vei primi în continuare de acolo. Unele state aplică o taxă de ieșire pentru anumite active, cum sunt acțiunile; existența și modul de calcul al acestei taxe depind de țara specifică, de tipul bunurilor deținute și de situația fiscală a persoanei. Simplă mutare a rezidenței în România nu stabilește singură aceste obligații.

În secțiunea de întrebări frecvente, se adresează mai multe situații practice. Poate banca să ceară acte pentru un transfer între conturile tale? Da, banca poate solicita explicații despre proveniența banilor, chiar dacă simplul transfer al economiilor proprii nu constituie un venit nou. Trebuie să se declare numerarul adus în țară? La intrarea sau ieșirea din Uniunea Europeană, numerarul de cel puțin 10.000 de euro echivalent pentru fiecare persoană se declară în scris la autoritatea vamală. Această regulă nu se aplică viramentelor bancare. Ce se face la primirea unui aviz de verificare de la ANAF? Autoritatea poate cere acte justificative și declarația privind patrimoniul și veniturile. Termenul pentru prezentarea documentelor este de cel mult 60 de zile de la primirea avizului; la cerere justificată, acest termen poate fi prelungit o singură dată cu încă 30 de zile. Cum se contestă o decizie de impunere?

Contestația se depune la organul fiscal care a emis decizia, în termen de 45 de zile de la comunicarea ei. Formularul Z017 este cel corect pentru revenirea în România? Nu, Z017 se referă la plecarea din România. Persoanele obligate să îl depună o fac cu 30 de zile înainte de plecare.

Sursele verificate la data de 16 noiembrie 2026 includ: Codul fiscal; Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1099/2016; materialele ANAF privind rezidența fiscală, Declarația unică și veniturile din străinătate; precizările Ministerului Finanțelor și ANAF despre sumele cu sursă neidentificată; normele pentru veniturile salariale din străinătate; Codul de procedură fiscală; lista ANAF a convențiilor pentru evitarea dublei impuneri; și Autoritatea Vamală Română. Aceste surse formează baza juridică și practică pentru toate informațiile prezentate în acest ghid.

Citește versiunea completă