ANAF introduce procedura simplificată pentru alegerea practicienilor în insolvență

Metoda de punctare din selecția specialiștilor în insolvență va fi înlocuită?

ANAF propune o nouă metodă de alegere a specialistilor în insolvență, bazată pe o abordare diferentiată și mai adaptată realităților economice contemporane, înlocuind sistemul unic și generalizat din prezent cu unul care recunoaște disparitățile între cazurile simple și cele de mare complexitate. Această inițiativă are ca scop principal creșterea eficienței procedurilor de insolvență prin asigurarea faptului că, în cazurile cu riscuri bugetare semnificative, sunt implicați doar practicieni cu capacitate demonstrată, infrastructură adecvată și echipe stabilite, ceea ce ar trebui să conduca la o sporire semnificativă a gradului de recuperare a creanțelor bugetare, mai ales în contexte în care masă credală este voluminoasă, structura creditorilor este fragmentată și apar elemente transfrontaliere sau de grup care cer expertiză specializată.

În prezent, ordinea nr. 1.443/2019 aplică aceleași standarde de eligibilitate și aceleași modele de evaluare indiferent dacă procedura implică un mic contribuabil sau o întreprindere de mare dimensiune, o abordare pe care ANAF o consideră inadecvată deoarece nu reflectă disparitățile reale în termeni de volum de creanțe, complexitate operativă sau necesitățile de resurse. Conform analizei agentiei, procedurile legate de mari contribuabili implică, de obicei, o masă credală cu valori substantially mai mari, o diversitate mai mare de creditori, potențiale litigii transfrontaliere și o expunere mai mare la riscuri bugetare, cerințele care necesită practicieni cu echipe multidisciplinare, capacitate logistică verificată și experiență demonstrată în gestionarea cazurilor similare.

Totuși, cerințele actuale pentru obținerea agreării – care se limitează la o scrisoare de intenție, certificatul UNPIR și o poliță de asigurare – nu permit evaluarea adecvată a capacității reale a unui practicient de a fronteza astfel de provocări, deoarece nu se solicită dovezi privind portofoliul anterior de proceduri gestionate, numărul și calificarea personalului sau existența unei infrastructuri logistice potrivite. Această lacună creează un risc semnificativ: practicieni fără experiență sau resurse adecvate pot fi agreați și ulterior selectați pentru proceduri de mare complexitate, ceea ce poate afecta negativ atât calitatea gestionării cazului, cât și rata de recuperare a fondurilor datorate bugetului.

De asemenea, sistemul curent nu oferă ANAF niciun instrument de intervenție preemptivă în cazul debitorilor cu restanțe fiscale sau bugetare semnificative sau cu rol strategic în economia națională. În lipsa unui astfel de mecanism, organul fiscal a fost de multe ori obligat să accepte numirile provizorii propuse de alte părți implicate în procedură, fără a putea impune un specialist ales pe baza criteriilor proprii, o situație care a dus la vulnerarea drepturilor creditorului bugetar chiar de la începutul procesului de insolvență.

Această problemă a fost de asemenea confirmată la nivel juridic prin Decizia nr. 14 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuit că, în interpretarea unitară a articolelor 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, creditorul majoritar are dreptul de a numi administratorul sau lichidatorul judiciar, dar această prerogativă poate fi exercitată cel mai târziu la prima ședință a adunării creditorilor, cu punctul de ordine dedicat confirmării sau numirii acestui funcționar.

În consecință, ANAF consideră că trebuie să accelereze procedura de selecție și să permită aplicarea unei variante simplificate, astfel încât numirea practicienului susținut sau ales de organul fiscal să fie finalizată nu mai târziu decât data acelei ședinițe, moment în care organul poate impune alegerea sa atunci când deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor bugetare implicite în procedură.

Un alt element critic al sistemului prezent este metoda de punctare utilizată în procesul de selecție, care nu face o diferențiere adecvată între calitatea reală și experiența echipei alocate unei procedure specifice și nu include niciun mecanism de compensare între volumul de dosare active gestionate de un candidat și resursele umane pe care le declare. Această lacune permite candidaților supraîncărcați să obțină scoruri ridicate, chiar și în lipsa unei capacități reale de a se implica eficient în procedura pentru care se candidează, un aspect care subminează credibilitatea întregului proces de selecție.

În ceea ce privește limitele financiare, pragul valoric de 5 milioane lei, care delimitează competența comisiilor de selecție între cele centrale și cele territoriale, a rămas neschimbat de la 2019, deși valoarea creanțelor bugetare gestionate în procedurile de insolvență a crescut semnificativ, necesităndo o ajustare. Similar, plafonul de onorariu aplicabil în cazurile de excepție, fixat la 10.000 lei, nu mai corespunde nivelului actual al pieței serviciilor de administrare judiciară și lichidare, fiind percezut de mulți specialiști ca insuficent pentru a compensa efortul și riscul asociat procedurilor complexe.

Noi cerințe pentru echipe în procedura simplificată de insolvență!

În resposta la aceste observații, ANAF propune o serie de modificări structurale ale ordinii privind alegerea practitionerilor în insolvență. Primul aspect referitor la condițiile de eligibilitate, care vor fi diferențiate pe baza categoriei fiscale a debitorului: pentru contribuabilii mici, se va permite activitatea atât sub formă de cabinet individual, cât și prin asociații de tip IPURL sau SPRL; pentru cei mijlocii, va fi permisă exclusiv organizarea sub formă de IPURL sau SPRL, iar pentru contribuabilii mari, se va cere exclusiv constituirea ca SPRL.

În plus, la dosarul de agreare se vor adăuga noi cerințe: un portofoliu minim de proceduri gestionate – 10 pentru categoria mijlocii și 20 pentru cea mari –, dovada de a avea cel puțin 10 angajați sau colaboratori cu studii superioare și o experiență de minim trei ani în domeniu, precum și dovezi privind existența unei infrastructuri logistice adecvate pentru suportarea unei proceduri de insolvență complexă.

Un alt aspect esențial al reformei este modificarea pragurilor de competență ale comisiilor de selecție. Pragul actual de 5 milioane lei va fi ridicat la 10 milioane de lei pentru a delimita competența comisiei centrale ANAF de cele territoriale, iar va fi introdus un nou prag distinct de 5 milioane de lei, care va declanța aplicarea procedurii simplificate de selecție.

Astfel, în cazul debitorilor cu restanțe fiscale sau bugetare peste 5 milioane de lei, precum și în cazul societăților considerate de interes strategic, ANAF va putea iniția procesul de selecție înainte de deschiderea formală a procedurii de insolvență, condiție necesară fiind obținerea aprobării prealabile de la președintele ANAF și trimiterea unei invitații de ofertă către un număr de 5 până la 10 practicieni deja agreați.

În cadrul procedurii simplificate, se introduc noi cerințe privind echipa alocată, care vor fi obligatorii atât pentru selecțiile mijlocii, cât și pentru cele mari: va trebui să fie prezentată o echipă formată din minim trei persoane, fiecăruia să aibă un CV actualizat, dovadă de raport de exclusivitate și o declarație individuală de disponibilitate pentru a participa la procedura în cauză. De asemenea, criteriile de punctare vor fi revizuite pentru a include, pe lângă elementele tradiționale, factori precum dimensiunea firmei candidatului, gradul de încărcare al dosarelor active în raport cu numărul de personal, calitatea și specializarea echipei alocate, precum și prezența de personal cu expertiză în domeniul specific al activității debitorului.

Termenul de depunere a ofertelor va fi scurtat de la 10 zile calendaristice la 5 zile, modificare care va fi aplicată și în cadrul procedurii simplificate, asigurând astfel o acelerare a procesului de selecție fără a afecta principiul de transparență și egalitate de șanse. În același timp, se trece de la un model de agreare semestrială cu reverificare trimestrială la UNPIR la un sistem de agreare anuală, cu verificări suplimentare efectuate la fiecare șase luni, o măsură care intenționează să reduce sarcina administrativă pe practicieni, menținând totodată un nivel adecvat de control asupra continuării condițiilor de elegibilitate.

Pentru a stimula performanța și calitatea serviciilor, plafonul onorariului va fi crescut: de la un maxim de 7.000 lei (onorariu fix + 5% onorariu de succes) la un nou plafon de 10.000 lei, structurat la fel – onorariu fix plus un procent din rezultatele obținute. În cazul în care selecția nu poate fi finalizată în termen, se va introduce un mecanism de analiză comparativă pe nouă nouă criterii, care va fi aprobată de președintele ANAF și va servi ca bază pentru prendere de beslutare obiectivă și fundamentată.

În final, pentru a crește eficiența și capacitatea de deliberare, numărul membrilor comisiei de agreare va fi crescut de la trei la cinci, o modificare care se justifică prin necesitatea de a asigura o analiză mai aprofundată a candidaților, o distribuire mai echitabilă a sarcinii de evaluare și o reducere a riscului de blocaj sau retardări datorate disensurilor în cadrul unei echipe mici. Toate aceste măsuri, luate împreună, formează o reformă ambitioasă care dorește să transforme modul în care se selectează și se survejează practitionerii în insolvență în România, aliniându-se mai bine cu cerințele pieței, cu riscurile reale ale procedurilor complexe și cu nevoia de a proteja eficient interesul statului ca creditor majoritar în cazurile cu impact bugetar semnificativ.